Poezia Țara de Ion Pillat

ȚARA



Cînd una după alta iubirile de tină
Și-or desfoia obrazul în somnul meu de veci,
Cînd trupurile calde de dor și de lumină
Din brațe mi s-or smulge lăsîndu-mi-le reci,




În marea părăsire din mine și din groapă,
Sub lacătele morții eu tot voi auzi
Un freamăt lin frunză, un murmur lung de apă,
Tălăngi suind la munte ca și în vechea zi.




Răzlețe m-or ajunge ca și odinioară
Un drum în pacea serii cu plopii subțiri,
Sub sălciile boltite o strașină de moară
Și munții de zăpadă în toamna cu rodiri.




O troiță uitată, un piersic plin de ploare,
Un schit tăcut, poiana cu turmele de miei
Și pe cîmpie taina apusului de soare,
Icoana țării mele din suflet nu mi-o iei.