Poezia Oglindiri de Ion Pillat

OGLINDIRI



Amiaza verii doarme în odaie
Și ceasul a tăcut.
Cu umbra lui fereastra iar o taie
Un ram, de ani nemaivăzut.



M-am deșteptat, sau somnul tot mă ține ?
Odaia n-o mai știu.
Din apele oglinzii îmi revine,
Uitat, acest iatac pustiu.



Invers și clar trecutul în oglindă
Sfidează omul de-azi,
Și în cleștar vrînd viața lui s-o prindă
Răspundă mut cu alt obraz.



Tu, ce-n oglindă ai rămas aieve
Cînd dibuiesc prin vis,
Nu mă privi sub ramul fără seve,
În limpezi nemuriri închis.



Nu mă privi nostalgic - fără veste
M-oi șterge ce-n oglinzi
De ape, norul dacă trece peste
Străinul chip ce nu-l cuprinzi.