Poezia Faunul de Ion Pillat

FAUNUL



Ivit cu luna intră în livezi,
Cînd răsunînd în magica tăcere,
Din crengi pe selenarele zăpezi
În troieniri de vis cad grele mere.




Stă împietrit de taină, ca-n obezi,
Pîndit de nemuriri și de mistere.
În pîrguirea sevei parcă vezi
Cum crește-n el pămîntul în putere.




Un nor. Iar luna. Și din umbră sare
Răpind la piept plăpînda înnodare
De nimfe - lebezi albe sau păreri.




Se sparg pe căi lactee rodii coapte
Și, îmbătat de trupul lor de lapte,
Un faun soarbe luminosul cer.