Poezia Pe Țărm de Ion Pillat

PE ȚĂRM



Pe țărmul Mării Negre, cînd în toamnă
Și în amurg se pîrguiește rodul
Luminii pentru tine, suflet, aprig
Spălat de vreme și rotund ca piatra
Rostogolită lung. Pe plajă singur,
Privind în larg, ce cauți ? Pentru care
Serbări sosit în ceasul cel din urmă ?
Tu, păstrător de strămoșești priveliști,
Tu, paznic credincios al altor datini,
Tu, preot la altarele uitate.
Oprit aici, pe un nisip cu spuma
Amarelor milenii și cu vîntul
Din veacuri nencepute peste dînsul.
Oprit aici : în spate purtînd țara
Cu văi pustii, și stepe, și gorgoane,
Cu vulturi mari, gheboși de-atîta strajă,
Pleșuvi de-atît surghiun pe țărmul lumii.
Oprit aici : în față cu lumina
Amurgului și-a toamnei peste ape
Întărîtate lor haită. Singur numai
Cu tine, suflet, urnă de argilă.
În golul tău mai tremură cenușa
De zei păgîni cînd valul ce se sparge
Pe țărm pierdut îmi strigă lung : Thalassa !