Poezia Toamnă de Ion Pillat

TOAMNĂ


Tîrziul luminiș de foi gălbuie
Îmbracă ulmii în odăjdii vechi.
Tăcerile din codru ies perechi,
Trezind prin siliști pașii mei ce suie



În anotimp... Și-nalta mînăstire
Cu tîmpla aurită de lumini,
Adună la icoane fagi senini
Sub ceruri ruginii de patrafire.



În strana mea de umbră m-am oprit
Și liniști cu evlavii mă-mpresoară,
Singurătăți din veacul împietrit -



Și am zărit, sfioasă și ușoară
Venind în sihlă la izor ferit
Să se cuminece, o căprioară.