OCTOMVRIE
Rodit se-ndoaie ramul și mîna se ridică
Deschisă ca o cupă sfințită pentru har,
Căci vine iarăși vremea cînd frunza cea mai mică
Primește de la Domnul al aripelor dar.
Se leagănă prin ce-a fost sortit țărînă,
Ce-a fost pe sus lumină se lasă la pămînt.
De-acuma sună ceasul să mergem mînă-n mînă
Și ce privim să fie blagoslovit și sfînt.
Și aerul, și-amurgul sînt numai amintire.
E vinul de-altădată al anilor din noi.
Mă leagă raza toamnei de tine cu dulci fire
Atît de vechi că-n umbra privirii le cred noi.
Dar pasărea căzută pe iarbă ca o frunză
Sub pașii tăi se-nalță în tremur lung de zbor,
Și frunza de pe vînturi coboară să se-ascunză
Cu foșnet surd sub pasu-mi îngreunat de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...