DE-O FI SĂ FIE RAIUL
De-o fi să fie raiul, să fie un zăvoi
Cu sălciile-n muguri și ierburile moi,
Cu miei proiri - tot îngeri albi, plăpînzi și goi -
Și apa pe sub ramuri să cînte ca un roi
De-albine nevăzute ce cată miere-n flori.
De-o fi să fie raiul, să fie-un lan de grîu,
În vîntul dimineții să miște ca un rîu,
În soarele de-amiază să ardă aur greu,
Să intre-n el arhangheli cu secera în brîu
Și umbra lor albastră să dăinuie tîrziu.
De-o fi să fie raiul, să fie-un deal cu vii,
Cu prune cum e bruma și mere arămii.
De-asupra lui să zboare cu frunza cea dintîi
Un stol de păsări albe vîslind prin zări pustii,
Țipînd a toamnă lungă ca dorul meu să-l știi.
De-o fi să fie raiul, să fie-un cîmp de nea,
Să scînteie zăpada aprinsă stea cu stea
Și zurgălăi de sănii să sune cum suna
În țara mea pe vremuri copilăria mea
Cînd toată tinerețea, iubire, te-așteapta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...