Poezia Stella Maris de Ion Pillat

STELLA MARIS



La plaja liniștită cînd stelele înnumeri
Coboară pe poteca pustie sub smochin
Colina, cumpănindu-și izvoarele pe umeri,
Ca o fecioară greacă purtînd urciorul plin.



Pîraie în șoptire ascund prin seară sură
Străvechile tulpine cu tinere mișcări ;
Treptat mai șters amurgul în ritmică măsură
Sandala de lumilă o joacă peste mări.



Oglinzi se sparg cu zgomot și se refac puzderii,
Colina se ridică pe cerul tot mai clar,
Cînd le aștern pe piatră poverile durerii,
Privind cum crește steaua pe valul solitar.