CICLADELE
Cu limpede-ncrețire a mărilor revine
Li primăvara lumii pe vînturi înapoi,
Și prin oglinzi cu sare, purtînd panere pline
De foc de oleandri, de rodii și de foi,
Surorile ridică iar frunțile, senine
Pășind cu tălpi de stîncă pe valurile moi.
Corabia străveche cu pînza ei pătrată,
O căutați zadarnic, zeițelor, prin zări.
Dar ramuri și dau muguri din puntea îngropată
Pe plaja unde valul vrăjește a uitări.
Dar unde e Ulise ce v-a fost drag odată,
Și Troia unde este, stăpînă peste mări ?
S-a prăpădit Helena, frumoasa pentru care
Atîția regi căzură în floarea vîrstei lor.
Prin vînturi pescărușii tot țipă a pierzare -
Surd valul se răstoarnă prin vremuri vuitor,
Și una cîte una solemn reintră-n zare
Cicladele cu trup nemuritor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...