Poezia În Toamnă de Ion Pillat

ÎN TOAMNĂ



Lumina caldă de pe frunze
De aur și de purpură,
Lumina vie de pe miriști
E amăgeală, soarele
Nu se întoarce de pe drumul
Pe care pier cucoarele.




În parc pustiu de visul verii
Zadarnic bate inima,
Zadarnic te apleci pe urma
De pe nisip a pașilor,
Ascultă bine : pe alee
Cu zgomot surd cad nucile.




Te du în casa bătrînească
Ca-și-nalță-n timp coloanele
Și ia bastonul vechi cu capul
De fildeș al bunicului.
E vremea să pornim, îți cheamă
Și anii morți și sufletul.




De treci prin porumbiști la iazul
Pe care-l taie lișița,
Un plop mai tremură o frunză
Drumeașă ca și dragostea.
Oprește-te să te mîngîie
Cu razele amurgului.




Zîmbirea caldă de pe buze,
Și brațul gol, și degetul
Ce-ți netezea pe vremuri fruntea
Sînt nălucire... Zilele
Nu se întorc din drum, nici fumul
Ce-l lasă-n zare toamnele.