Poezia Vînătorul De Himere de Ion Pillat

VÎNĂTORUL DE HIMERE



Sub lampa de faianța cu verde abat-jour
Visez tihnit în iarna ce viscolește-n jur.


E-n zori : trag cu băgare de seamă de cucoși -
În brazi, de ziuă cîntă sălbaticii cucoși.


Aștept cu pușca-n mînă să iasă găinușa
Pe cerul care-n zare își schimbă-n jar cenușa.


Larg îmi deschide poarta din cap de sat, jitarul :
Acum ochesc în zboru-i înșelător sitarul.


Pe bărăgan, cu Geantă și Vlad cu păr cărunt,
M-oprește Odobescu de-amiazi la Dor-Mărunt -


În car cu rogojină, cînd cîmpu-și strînge snopii,
Să dau, în dulce leagăn, cu carabina-n dropii.


Și vînători nostalgici, cu Iermalai prin lunci,
Turgheniev ne tot mînă să doborîm ierunci.


Pe creasta CCiornahorei, pe Stogul și pe Sturul,
Cu Dragoș-voievodul am urmărit bourul,


Și-n plaiul Bucovinei, îmbălsămat cu cimbru,
Cu suliță de moarte răpunem mîndrul zimbru.


Cu Freiherr von Munchhausen, sosit din Țara Baltă,
Trag broasca-n vîrf de codru și iepurele-n baltă.


Cu Tartarin la-ntreceri în țara lui Ovid,
Vînez pantera neagră și crudul leu numid.


Gonind prin stînci, nălucă, din Cerna-n Vatra Dornii,
Mi-am repezit ogării pe urmele Licornii.


Lăsînd să-mpuște alții prin munții noștri linxul.
Ucis-am, pe nisipul Egipetului, Sfinxul -


Și printr-un fără seamăn și minunat noroc,
Cu Simbad marinarul am prins vulturul Roc...


- Trezește-te ! Hai, scoală ! Vînatul e pe masă :
Pilaful tău de vrăbii și-un iepure de casă.