SIRENA
Pescare, stai, nu-ți arunca năvodul,
Mai lasă-mă talazului de-azur !
Nu-mi strînge în rețele brațul pur
Și sînului meu nou nu-i strivi rodul.
De-mi scînteiază-n ape solzi solari,
Nu-s pește, și în razele difuze
Nu-i legănare moale de meduze,
Ci adumbrit se-ncheagă în cleștar
Profilul frumuseții fără moarte.
Ascultă-mi tinerețea din străvechi -
Deschide-ți asurzitele urechi
Și ochii plini de amăgeli deșarte.
Pescare fără suflet, ce făcuși !
M-ai prins. Răstorni în barcă prada rară.
Scoici sidefii, subțire algi, amară
Și irizantă spumă sînt acuși...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...