HELLADĂ
Stă marea ca o treaptă de senin
Pe care urcă insulă-n lumină,
Și templul din pădurea de măslin
Se-nalță gol și viu ca o tulpină.
Coloane, trupuri netede de zei
În care sîngele s-a făcut soare,
Colunii lîngă ele îmi sînt grei :
Nu pasărea, ci piatra o să zboare.
Lăsați-mă să vin iar la părinți.
Doar clipa mea se cerne cenușie,
Doar lutul meu se surpă-n suferinți.
Aici lumina dăruie vecie
Pe friza vieții unde în alai
Fecioare vin cu vas rotund pe umăr,
Și călăreți semeți strunează cai,
Și dansatoare saltă-n tact și număr,
Pe stela morții unde un bătrîn
Senin întind dreapta împăcată
Flăcăului răpus rîzînd păgîn -
Pe marea ca o liră încordată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...