DIN RAMELE IATACULUI VECHI
Ornicul alb de pe comoda bătrînă
Sună subțire și straniu ceasul străin...
Picură timpul adînc din plină fîntînă
Peste iatacul străbun cu divan și cu scrin.
Și vine ușa deschide cu teamă, nu știe
Că fata în criolină din ramele vechi
Și-așteaptă sfioasă și astăzi iubitul să vie :
Romantic, cu barbă și plete, joben pe urechi.
Și cine ușa o crapă, cum o să creadă
Că jupînița din ramă cu ochiul viclean
Tot mai pîndește la scară să vadă
Calpacul blănit cu samur al marelui-ban.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...