HELLAS
Măslini străvechi, munți numai stînci, și colo
Culcată : marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e rugă ori e dar,
Și pini în vînt sînt lira lui Apollo.
Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbra crîngului sfințit,
Bucolica talangă-n asfințit
Și mieii pășunînd prin asfodele.
Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
Și vîntul viu în marmură încins ?
Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În rama ei de-argint fluid, departe,
O insulă de-azur pe valul stins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...