DE VOI MURI
De voi muri - departe de cetăți
În brazda neagră-a plugului, la noi,
Să mă lăsați culcat pe spate, gol,
În mînă cu o ghindă de stejar.
Și chipul meu de lut, ce n-a știut
Să fie sufletului un lăcaș,
Își va topi netrebnicul său rost
În valul primitorului pămînt.
Dar ghinda va-ncolți. An după an
Vor crește rădăcini în adîncime
Și va ieși din mine un copac
Cu ramurile tinere, spre soare.
Ce n-am ajuns cu mii de versuri - iată
O împlinește din belșug o creangă
Întinsă, tremurîndu-și umbra peste
Odihna turmelor, ce vor să vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...