Cîinii și Copiii

CÎINII ȘI COPIII


Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.