Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea Tipuri de Ten. Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea Tipuri de Ten. Sortați după dată Afișați toate postările

Tenul Gras




TENUL GRAS


Tenul gras este lucios, lipsit de suplețe, unsuros în
special pe frunte, aripile nasului și bărbie.
Acest aspect consecința activității sporite a glandelor
sebacee.
Pielea grasă prezintă porii dilatați, datorită cantității
sporite de sebum, iar cu timpul neîngrijită, capătă o
culoare gălbuie.
Acest tip de piele este terenul favorizant al apariției
comedoanelor și chiar a acneei.
Tenul gras este caracteristic femeilor brunete.
Specialiștii îl împart în două categorii:
- ten gras uleios, care este lucios și la apăsare ușoară
prezintă o suprafață netedă;
- ten gras asfixic ( transformat din tenul gras uleios
care nu a beneficiat de îngrijiri cosmetice adecvate )
care prezintă porii închiși, cu exces de sebum și cu un
strat cornos dezvoltat.
Se observă numeroase puncte negre care se transformă
uneori în coșuri.
Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene:
- celulele cornoase moarte de la suprafața pielii se descuamează
incomplet;
- excesul de secreție sudoripară astupă porii pilosebacei;
- se produce hipercheratinizarea pielii.
Astfel, este împiedicată evacuarea liberă a sebumului și a
transpirației, orificiile de ieșire fiind astupate;
- circulația sanguină se diminuează și țesutul cutanat nu este
bine aprovizionat cu oxigen;
- o insuficientă îngrijire a pielii și folosirea necorespunzătoare
a unor cosmetice.
Seboreea se pune ușor în evidență prin aplicarea pe piele
a unei foițe de hîrtie care se pătează.
Dacă presăm pielea între două degete, se constată filamente
seboreice pe care le putem face să iasă din pori.
Pielea grasă se ridează mai greu, dar este lipsită de suplețe
și frăgezime din cauza efortului la care sînt supuse glandelee
sebacee.
Îîngrijirea zilnică și în special curățirea profundă prezintă o
importanță deosebită pentru tenul gras.
Pentru îngrijirea zilnică a tenului se pot folosi apa și săpunul,
dar unele tipuri de ten gras prezintă însă intoleranță.
În această situație folosirea săpunului se va face numai de
2 - 3 ori pe săptămînă.
Dacă pielea este acneică și există riscul unei infecții este bine
ca apa pe care o folosim să fie mai întîi fiartă și apoi răcită,
iar în locul prosopului să folosim șervețele de hîrtie pe care
apoi să le aruncăm.
Cele mai indicate săpunuri sînt cele cu borax și sulf.
În cazul tenului gras trebuie evitată folosirea cremelor de
curățat, care accentuează gradul de grăsime a pielii și
provoacă unele neajunsuri, ca apariția punctelor negre, a coșurilor etc.
Pentru curățire se poate folosi o soluție de albuș de ou
amestecat cu zeamă de lămîie ( jumătate de lămîie ) și
15 ml alcool, adăugat picătură cu picătură.
Tenurile grase mai pot fi demachiate și cu așa-zisa ,,făină
cosmetică” care se poate prepara din 20 g tărîțe, 5 g mălai,
2,5 g borax.
Altă formulă prevede 70 g tărîțe, 20 g mălai, 10 g bicarbonat
de sodiu.
Curățirea de seară se va completa cu o degresare pentru care
putem folosi alternativ și în funcție de toleranță loțiuni cu sulf,
cu acid salicilic, sau loțiuni astringente care conțin alaun.
Alcoolul camforat se poate folosi și el fără să irite pielea,
fiind și un dezinfectant.
Loțiuni pentru tenul gras ne putem prepara și singure din
cîteva plante sub formă de infuzii: cimbru, pătlagină, lăptucă,
care se folosesc sub formă de comprese pe care le menținem
pe față 5 - 10 minute.
Nu este bine să folosim soluții puternice degresante ( de exemplu
benzina ), deoarece are loc o hipersecreție a glandelor sebacee
și pielea îmbătrînește prematur.
O degresare puternică se efectuează cu licoarea Hoffmann
( se prepară în farmacii ) care conține eter, alcool, dar nu se va
recurge la ea decît în cazuri extreme și numai cu prescpripția
medicului.
Dacă pielea are porii mici se pot folosi comprese cu apă caldă,
urmate întotdeauna de spălări sau comprese reci.
Dacă pielea prezintă porii mari, deschiși sînt indicate loțiunile
astringente cu alaun.
În general, curățirea obrazului cu apă și săpun și aplicarea
unei loțiuni ușor degresante în fiecare seară asigură întreținerea
corespunzătoare a unui ten gras.
Aplicarea de creme de noapte nu este indicată.
Pentru prevenirea ridurilor din jurul ochilor, seara la culcare
se va aplica în această regiune, puțină cremă grasă, hrănitoare.
Dimineața, după o simplă spălare cu apă, se aplică o cremă
pe bază de stearați după care se pudrează.
Pudrele sînt necesare în îngrijirea unui ten gras, deoarece
absorb grăsimea și fac să dispară luciul pielii.
De multe ori, în cazul unui ten excesiv de gras, trebuie să se
recurgă la loțiuni și pudre speciale.
Pentru tenul gras se recomandă măști absorbante cu caolin,
tărîțe, alaun, albuș de ou, drojdie de bere etc.
Aceste măști se aplică reci, dacă însă pielea nu se degresează
suficient pot fi folosite calde.
După scoaterea măștilor calde se aplică comprese reci.
În tratamentul și îngrijirea tenului gras se recomandă masaje
de tip special ( petrisaj, vibrator ) efectuate de cosmeticiană.
Aceste masaje destupă glandele sebacee de secreția lor grasă
și îmbunătățesc circulația sîngelui la nivelul pielii.
Deseori, tenul gras prezintă puncte albe minuscule, dure,
care seamănă cu niște perle mici.
Aceste puncte nu pot fi stoarse decît dacă le înțepăm
cu un ac, dezinfectat în prealabil cu alcool și în flacără.
Operația este însă dificilă și necesită o îndemînare specială,
fiind greu de executat de persoana respectivă, fapt pentru
care este bine, în astfel de situații, să ne adresăm unei specialiste.




Tenul Gras




TENUL GRAS


Tenul gras este lucios, lipsit de suplețe, unsuros în
special pe frunte, aripile nasului și bărbie.
Acest aspect consecința activității sporite a glandelor
sebacee.
Pielea grasă prezintă porii dilatați, datorită cantității
sporite de sebum, iar cu timpul neîngrijită, capătă o
culoare gălbuie.
Acest tip de piele este terenul favorizant al apariției
comedoanelor și chiar a acneei.
Tenul gras este caracteristic femeilor brunete.
Specialiștii îl împart în două categorii:
- ten gras uleios, care este lucios și la apăsare ușoară
prezintă o suprafață netedă;
- ten gras asfixic ( transformat din tenul gras uleios
care nu a beneficiat de îngrijiri cosmetice adecvate )
care prezintă porii închiși, cu exces de sebum și cu un
strat cornos dezvoltat.
Se observă numeroase puncte negre care se transformă
uneori în coșuri.
Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene:
- celulele cornoase moarte de la suprafața pielii se descuamează
incomplet;
- excesul de secreție sudoripară astupă porii pilosebacei;
- se produce hipercheratinizarea pielii.
Astfel, este împiedicată evacuarea liberă a sebumului și a
transpirației, orificiile de ieșire fiind astupate;
- circulația sanguină se diminuează și țesutul cutanat nu este
bine aprovizionat cu oxigen;
- o insuficientă îngrijire a pielii și folosirea necorespunzătoare
a unor cosmetice.
Seboreea se pune ușor în evidență prin aplicarea pe piele
a unei foițe de hîrtie care se pătează.
Dacă presăm pielea între două degete, se constată filamente
seboreice pe care le putem face să iasă din pori.
Pielea grasă se ridează mai greu, dar este lipsită de suplețe
și frăgezime din cauza efortului la care sînt supuse glandelee
sebacee.
Îîngrijirea zilnică și în special curățirea profundă prezintă o
importanță deosebită pentru tenul gras.
Pentru îngrijirea zilnică a tenului se pot folosi apa și săpunul,
dar unele tipuri de ten gras prezintă însă intoleranță.
În această situație folosirea săpunului se va face numai de
2 - 3 ori pe săptămînă.
Dacă pielea este acneică și există riscul unei infecții este bine
ca apa pe care o folosim să fie mai întîi fiartă și apoi răcită,
iar în locul prosopului să folosim șervețele de hîrtie pe care
apoi să le aruncăm.
Cele mai indicate săpunuri sînt cele cu borax și sulf.
În cazul tenului gras trebuie evitată folosirea cremelor de
curățat, care accentuează gradul de grăsime a pielii și
provoacă unele neajunsuri, ca apariția punctelor negre, a coșurilor etc.
Pentru curățire se poate folosi o soluție de albuș de ou
amestecat cu zeamă de lămîie ( jumătate de lămîie ) și
15 ml alcool, adăugat picătură cu picătură.
Tenurile grase mai pot fi demachiate și cu așa-zisa ,,făină
cosmetică” care se poate prepara din 20 g tărîțe, 5 g mălai,
2,5 g borax.
Altă formulă prevede 70 g tărîțe, 20 g mălai, 10 g bicarbonat
de sodiu.
Curățirea de seară se va completa cu o degresare pentru care
putem folosi alternativ și în funcție de toleranță loțiuni cu sulf,
cu acid salicilic, sau loțiuni astringente care conțin alaun.
Alcoolul camforat se poate folosi și el fără să irite pielea,
fiind și un dezinfectant.
Loțiuni pentru tenul gras ne putem prepara și singure din
cîteva plante sub formă de infuzii: cimbru, pătlagină, lăptucă,
care se folosesc sub formă de comprese pe care le menținem
pe față 5 - 10 minute.
Nu este bine să folosim soluții puternice degresante ( de exemplu
benzina ), deoarece are loc o hipersecreție a glandelor sebacee
și pielea îmbătrînește prematur.
O degresare puternică se efectuează cu licoarea Hoffmann
( se prepară în farmacii ) care conține eter, alcool, dar nu se va
recurge la ea decît în cazuri extreme și numai cu prescpripția
medicului.
Dacă pielea are porii mici se pot folosi comprese cu apă caldă,
urmate întotdeauna de spălări sau comprese reci.
Dacă pielea prezintă porii mari, deschiși sînt indicate loțiunile
astringente cu alaun.
În general, curățirea obrazului cu apă și săpun și aplicarea
unei loțiuni ușor degresante în fiecare seară asigură întreținerea
corespunzătoare a unui ten gras.
Aplicarea de creme de noapte nu este indicată.
Pentru prevenirea ridurilor din jurul ochilor, seara la culcare
se va aplica în această regiune, puțină cremă grasă, hrănitoare.
Dimineața, după o simplă spălare cu apă, se aplică o cremă
pe bază de stearați după care se pudrează.
Pudrele sînt necesare în îngrijirea unui ten gras, deoarece
absorb grăsimea și fac să dispară luciul pielii.
De multe ori, în cazul unui ten excesiv de gras, trebuie să se
recurgă la loțiuni și pudre speciale.
Pentru tenul gras se recomandă măști absorbante cu caolin,
tărîțe, alaun, albuș de ou, drojdie de bere etc.
Aceste măști se aplică reci, dacă însă pielea nu se degresează
suficient pot fi folosite calde.
După scoaterea măștilor calde se aplică comprese reci.
În tratamentul și îngrijirea tenului gras se recomandă masaje
de tip special ( petrisaj, vibrator ) efectuate de cosmeticiană.
Aceste masaje destupă glandele sebacee de secreția lor grasă
și îmbunătățesc circulația sîngelui la nivelul pielii.
Deseori, tenul gras prezintă puncte albe minuscule, dure,
care seamănă cu niște perle mici.
Aceste puncte nu pot fi stoarse decît dacă le înțepăm
cu un ac, dezinfectat în prealabil cu alcool și în flacără.
Operația este însă dificilă și necesită o îndemînare specială,
fiind greu de executat de persoana respectivă, fapt pentru
care este bine, în astfel de situații, să ne adresăm unei specialiste.




Măștile Cosmetice



MĂȘTILE COSMETICE


1.Scopul măștilor cosmetice


Cosmetica modernă cunoaște în prezent multe și variate
tipuri de măști, datorită rezultatelor, care se obțin prin
aplicarea lor.
Folosite cu răbdare și adecvate tipului de ten, măștile
aduc pielii numeroase avantaje.
În urma aplicării lor, pielea apare netedă, curată, suplă
și întinerită.
Acestea constau din amestecuri speciale din diferite
substanțe, care aplicate pe piele și menținute un timp
mai îndelungat au asupra acesteia o acțiune emolientă,
hidratantă, calmantă, decongestionantă, sicativă,
tonifiantă, în funcție de compoziția amestecului folosit.
Ele stimulează circulația sanguină, regenerează țesuturile,
închid porii, atenuează ridurile.
Măștile cosmetice au fost folosite din cele mai îndepărtate
timpuri, cînd erau considerate ca avînd puteri miraculoase.
Romanii le numeau vultus domesticus, adică ,,fața de acasă”,
iar francezii le masque au mari. ,,masca pentru bărbat”.

1. Scopul măștilor cosmetice.

Măștile de curățire.
În general toate măștile au rol de curățire, acest rol
obținîndu-se prin adaos de substanțe care absorb
murdăria, excesul de subum, celulele moarte și prin
substanțele ușor abrazive, care odată cu îndepărtarea
măștii produc un efect ușor de frecare și deci de curățire.
Caolinul, bentonite, amidonul, oxidul de zinc, carbonatul
de magneziu pot fi folosite în acest scop.
Măștile nutritive sînt indicate pentru regenerarea epidermei
și atenuarea sau întîrzierea apariției ridurilor.
În aceste măști se înglobează gălbenuș de ou, cazeină,
cold-cremă cu vitamină.
De altfel, sub denumirea de mască se folosesc și diferite
creme grase cu vitamine.
În ultimii ani au apărut produse denumite ,,antirid”, care
se folosesc ca orice mască obișnuită menținîndu-se chiar
mai mult ( 6 - 8 ore ), deoarece aplicate pe piele formează
un strat foarte subțire, invizibil.
Acestea au la bază albumine extrase din serul bovinelor,
sau proteine din lapte de vacă ( lactalbumine, lactglobuline ).
Măștile calmante sînt indicate pentru tenurile care se
irită ușor.
De obicei, aceste măști conțin infuzii din plante cu efect
calmant, încorporate în caolin sau amidon.
De asemenea, mai pot conține caimac de lapte, suc de
morcov etc.
Măștile pentru închiderea porilor, astringente sînt
indicate pentru tenurile grase cu porii deschișii.
Ele conțin substanțe cu acțiune sicativă ; carbonat de
magneziu, carbonat de calciu, caolin și diferite sucuri de
fructe și infuzii din plante cu acțiune astrigentă.
Măștile hidratante sînt recomandate tenurilor uscate
și deshidratate.
Ele au rolul de a completa necesarul de apă al pielii.
De multe ori aceste măști sînt înlocuite prin simpla
aplicare de comprese cu infuzii din plante.
Măștile cu acțiune tonică sînt indicate tenurilor ofilite,
ridate înainte de vreme.
Ele conțin, de obicei, sucuri de fructe cu acțiune revitalizantă;
căpșuni, fragi, piersici, struguri albi.
Se mai pot adăuga și cantități foarte mici de camfor și
infuzie de mentă.
În general, măștile se aplică reci, cu excepția măștii de parafină
care se aplică caldă.
Parafina se poate folosi simplă sau amestecată cu alcool
cetilic sau stearic.
Acestea se topesc și se întind pe față, calde ; prin răcire
masca formează un strat impermeabil prin care transpirația
pielii nu se poate evapora.
Această transpirație contribuie la îndepărtarea murdăriei
și în același timp pielea se hidratează, efectele fiind uneori
spectaculare.


Măștile Cosmetice



MĂȘTILE COSMETICE


1.Scopul măștilor cosmetice


Cosmetica modernă cunoaște în prezent multe și variate
tipuri de măști, datorită rezultatelor, care se obțin prin
aplicarea lor.
Folosite cu răbdare și adecvate tipului de ten, măștile
aduc pielii numeroase avantaje.
În urma aplicării lor, pielea apare netedă, curată, suplă
și întinerită.
Acestea constau din amestecuri speciale din diferite
substanțe, care aplicate pe piele și menținute un timp
mai îndelungat au asupra acesteia o acțiune emolientă,
hidratantă, calmantă, decongestionantă, sicativă,
tonifiantă, în funcție de compoziția amestecului folosit.
Ele stimulează circulația sanguină, regenerează țesuturile,
închid porii, atenuează ridurile.
Măștile cosmetice au fost folosite din cele mai îndepărtate
timpuri, cînd erau considerate ca avînd puteri miraculoase.
Romanii le numeau vultus domesticus, adică ,,fața de acasă”,
iar francezii le masque au mari. ,,masca pentru bărbat”.

1. Scopul măștilor cosmetice.

Măștile de curățire.
În general toate măștile au rol de curățire, acest rol
obținîndu-se prin adaos de substanțe care absorb
murdăria, excesul de subum, celulele moarte și prin
substanțele ușor abrazive, care odată cu îndepărtarea
măștii produc un efect ușor de frecare și deci de curățire.
Caolinul, bentonite, amidonul, oxidul de zinc, carbonatul
de magneziu pot fi folosite în acest scop.
Măștile nutritive sînt indicate pentru regenerarea epidermei
și atenuarea sau întîrzierea apariției ridurilor.
În aceste măști se înglobează gălbenuș de ou, cazeină,
cold-cremă cu vitamină.
De altfel, sub denumirea de mască se folosesc și diferite
creme grase cu vitamine.
În ultimii ani au apărut produse denumite ,,antirid”, care
se folosesc ca orice mască obișnuită menținîndu-se chiar
mai mult ( 6 - 8 ore ), deoarece aplicate pe piele formează
un strat foarte subțire, invizibil.
Acestea au la bază albumine extrase din serul bovinelor,
sau proteine din lapte de vacă ( lactalbumine, lactglobuline ).
Măștile calmante sînt indicate pentru tenurile care se
irită ușor.
De obicei, aceste măști conțin infuzii din plante cu efect
calmant, încorporate în caolin sau amidon.
De asemenea, mai pot conține caimac de lapte, suc de
morcov etc.
Măștile pentru închiderea porilor, astringente sînt
indicate pentru tenurile grase cu porii deschișii.
Ele conțin substanțe cu acțiune sicativă ; carbonat de
magneziu, carbonat de calciu, caolin și diferite sucuri de
fructe și infuzii din plante cu acțiune astrigentă.
Măștile hidratante sînt recomandate tenurilor uscate
și deshidratate.
Ele au rolul de a completa necesarul de apă al pielii.
De multe ori aceste măști sînt înlocuite prin simpla
aplicare de comprese cu infuzii din plante.
Măștile cu acțiune tonică sînt indicate tenurilor ofilite,
ridate înainte de vreme.
Ele conțin, de obicei, sucuri de fructe cu acțiune revitalizantă;
căpșuni, fragi, piersici, struguri albi.
Se mai pot adăuga și cantități foarte mici de camfor și
infuzie de mentă.
În general, măștile se aplică reci, cu excepția măștii de parafină
care se aplică caldă.
Parafina se poate folosi simplă sau amestecată cu alcool
cetilic sau stearic.
Acestea se topesc și se întind pe față, calde ; prin răcire
masca formează un strat impermeabil prin care transpirația
pielii nu se poate evapora.
Această transpirație contribuie la îndepărtarea murdăriei
și în același timp pielea se hidratează, efectele fiind uneori
spectaculare.


Folosirea Rațională a Produselor Cosmetice



FOLOSIREA RAȚIONALĂ A PRODUSELOR COSMETICE


Prezentarea unor dermatoze și dermite de contact,
datorate - unele - chiar produselor cosmetice, impune
luarea unor măsuri profilactice pentru prevenirea lor.
În dermofarmacie, nocivitatea unui medicament se
manifestă prin toate semnele ce caracterizează o boală,
respectiv acțiunea farmacodinamică a elementelor ce
le conține medicamentul.
În cosmetică, reacția cutanată are aspecte dependente
în mare măsură de natura agentului iritant sau alergizant.
Accidentele sau neajunsurile cauzate de unele produse
cosmetice pot fi evitate, testînd produsele și folosindu-le
rațional.
Accidentele cosmetice nu apar la toate persoanele, ci
la un număr restrîns.
Dacă ele însă apar, trebuie renunțat la folosirea produsului
respectiv, fiind vorba de multe ori de predispoziția
celui ce îl folosește și nu numai datorită substanțelor
pe care le conține un produs sau altul.

Cum facem testarea ?
Aplicăm produsul pe o porțiune de piele timp de 2 zile,
recomandabil după ureche sau în pliul cotului.
Urmărim reacția produsului.
Dacă apare vreo iritație, nu mai folosim produsul respectiv
cîteva zile, după care reluăm testarea.
Dacă apar aceleași reacții, rezultă că produsul este contraindicat
persoanei respective.
Testarea produsului nu se face odată pentru totdeauna
întrucît natura epidermei se poate schimba odată cu
trecerea anilor.

Unii factori care influențează negativ folosirea cosmeticelor ;
Vîrsta - abuzul de cosmetice la o vîrstă fragedă duce
la îmbătrînirea prematură a pielii și a părului, la apariția
unor iritații sau eczeme.
Abuzul de fard, în loc să mascheze unele imperfecțiuni
le poate scoate în evidență.

Moda fardării ochilor, creionarea pleoapelor, sprîncenelor,
rimelarea genelor, folosite excesiv, poate provoca cu timpul
iritarea pleoapelor și chiar apariția blefaritei cronice.

Folosirea pudrei pentru a proteja pielea, aplicată în exces,
în strat gros, pe o pielea uscată sau chiar normală, poate
duce la uscarea mai accentuală a pielii.

Cremele - în special acelea conținînd produse hormonale
folosite fără indicația medicului, pot duce la tulburări
în echilibrul hormonal.
Cremele avînd ca bază grăsimea aplicate pe un ten seboreic,
pot determina apariția de coșuri.
Cremele pe bază de mercur și bismut, folosite mult timp
pot determina ridare și ofilirea pielii.

Soluțiile alcoolice concentrate, apa de colonie sau alte
substanțe degresante, prin abuz de folosire, duc la uscarea
pielii, care se poate descuama formînd fisuri.
Pot apărea inflamații și riduri.
Tot astfel glicerina în concentrați mari, prin acțiunea
sa higroscopică influențează negativ pielea.
Decolorarea excesivă a părului, face ca acesta să se
anemieze, devenind și friabil.
Abuzul de săpun în cazul unui ten uscat duce la uscarea
excesivă a acestuia.
Apa fierbinte, folosită în toaleta zilnică duce la
moleșirea țesuturilor și la dilatarea porilor.
După cum spălarea zilnică cu apă rece, tonifică, întărește
pielea, dar și o strînge sau o întinde prea tare.

Și unele sfaturi :
Dacă am folosit fondul de ten sau diferite farduri,
demachierea este obligatorie.
Urmele de fard pe piele, rămase în cursul nopții,
dăunează pielii, ducînd chiar la ridarea obrazului.
Dacă nu avem un păr bogat, perfect sănătos, cu firul
gros, să evităm decolorantele.
Atenție, de asemenea, la ondulația permanentă pe care
nu o suportă oricine.
În cazul cînd trebuie să folosim comprese fierbinți, vom
aplica la sfîrșit o comprese cu apă rece.
Spălarea cu săpun în mod exagerat, duce la îndepărtarea
stratului de grăsime natural al pielii ; glandele sebacee
sînt silite la un efort mărit ca să înlocuiască stratul de
grăsime ; se produce ridarea și ofilirea timpurie a pielii.
Pot fi folosite pentru curățirea și demachierea pielii creme
de curățat, emulsii demachiante etc.
Dacă pasta de dinți sau rujul provoacă cheilita, uscarea,
inflamarea sau chiar fisurarea buzelor, se va renunța la
folosirea produsului.

Produsele cosmetice și de parfumerie sînt reprezentate prin
largi game, într-un etalaj de mare finețe și bun gust.
În general, femeile au tendința de a schimba mereu crema,
tonicul, săpunul, demachiantul neavînd răbdarea necesară
pentru a verifica dacă un produs are sau nu un efect pozitiv.
Așa cum un tratament medical sau o cură termală nu pot
fi întrerupte o anumită perioadă de timp și tratamentul
cosmetic trebuie continuat, de regulă, cel puțin o lună
pentru a putea ajunge la o concluzie.
Desigur, aceasta nu înseamnă a nu schimba niciodată
produsele, ținînd seama că pielea se modofică cu vîrsta și,
totodată, unele produse sînt înlocuite de altele superioare
calitativ.
Mișcarea în aer liber este o binefacere pentru ten ; chiar
dacă plouă, nu pregetați să vă plimbați mai ales cînd
locuiți într-un oraș mare, cu un grad de poluare ridicat.
Pielea, după cum am văzut, prezintă diferite tipuri, iar
fiecărui tip trebuie să-i fie adaptate produsele corespunzătoare,
întrucît numai în felul acesta se va evita apariția prematură
a ridurilor. uscăciunea pielii, comedoanelor etc.
Ea trebuie deci bine curățată, protejată, tonificată și
hrănită.
Dar îngrijirile trebuie făcute cu perseverență și răbdare,
în mod constant și nu din cînd în cînd.
Numai în felul acesta pielea își va păstra aspectul proaspăt
și strălucitor pînă la o vîrstă înaintată.
O piele sănătoasă implică o sănătate perfectă.
Încercați să vă păstrați echilibrul fizic și moral nelăsîndu-vă
doborîte de griji, evitînd șocurile nervoase și ducînd o
viață cumpătată.



Folosirea Rațională a Produselor Cosmetice



FOLOSIREA RAȚIONALĂ A PRODUSELOR COSMETICE


Prezentarea unor dermatoze și dermite de contact,
datorate - unele - chiar produselor cosmetice, impune
luarea unor măsuri profilactice pentru prevenirea lor.
În dermofarmacie, nocivitatea unui medicament se
manifestă prin toate semnele ce caracterizează o boală,
respectiv acțiunea farmacodinamică a elementelor ce
le conține medicamentul.
În cosmetică, reacția cutanată are aspecte dependente
în mare măsură de natura agentului iritant sau alergizant.
Accidentele sau neajunsurile cauzate de unele produse
cosmetice pot fi evitate, testînd produsele și folosindu-le
rațional.
Accidentele cosmetice nu apar la toate persoanele, ci
la un număr restrîns.
Dacă ele însă apar, trebuie renunțat la folosirea produsului
respectiv, fiind vorba de multe ori de predispoziția
celui ce îl folosește și nu numai datorită substanțelor
pe care le conține un produs sau altul.

Cum facem testarea ?
Aplicăm produsul pe o porțiune de piele timp de 2 zile,
recomandabil după ureche sau în pliul cotului.
Urmărim reacția produsului.
Dacă apare vreo iritație, nu mai folosim produsul respectiv
cîteva zile, după care reluăm testarea.
Dacă apar aceleași reacții, rezultă că produsul este contraindicat
persoanei respective.
Testarea produsului nu se face odată pentru totdeauna
întrucît natura epidermei se poate schimba odată cu
trecerea anilor.

Unii factori care influențează negativ folosirea cosmeticelor ;
Vîrsta - abuzul de cosmetice la o vîrstă fragedă duce
la îmbătrînirea prematură a pielii și a părului, la apariția
unor iritații sau eczeme.
Abuzul de fard, în loc să mascheze unele imperfecțiuni
le poate scoate în evidență.

Moda fardării ochilor, creionarea pleoapelor, sprîncenelor,
rimelarea genelor, folosite excesiv, poate provoca cu timpul
iritarea pleoapelor și chiar apariția blefaritei cronice.

Folosirea pudrei pentru a proteja pielea, aplicată în exces,
în strat gros, pe o pielea uscată sau chiar normală, poate
duce la uscarea mai accentuală a pielii.

Cremele - în special acelea conținînd produse hormonale
folosite fără indicația medicului, pot duce la tulburări
în echilibrul hormonal.
Cremele avînd ca bază grăsimea aplicate pe un ten seboreic,
pot determina apariția de coșuri.
Cremele pe bază de mercur și bismut, folosite mult timp
pot determina ridare și ofilirea pielii.

Soluțiile alcoolice concentrate, apa de colonie sau alte
substanțe degresante, prin abuz de folosire, duc la uscarea
pielii, care se poate descuama formînd fisuri.
Pot apărea inflamații și riduri.
Tot astfel glicerina în concentrați mari, prin acțiunea
sa higroscopică influențează negativ pielea.
Decolorarea excesivă a părului, face ca acesta să se
anemieze, devenind și friabil.
Abuzul de săpun în cazul unui ten uscat duce la uscarea
excesivă a acestuia.
Apa fierbinte, folosită în toaleta zilnică duce la
moleșirea țesuturilor și la dilatarea porilor.
După cum spălarea zilnică cu apă rece, tonifică, întărește
pielea, dar și o strînge sau o întinde prea tare.

Și unele sfaturi :
Dacă am folosit fondul de ten sau diferite farduri,
demachierea este obligatorie.
Urmele de fard pe piele, rămase în cursul nopții,
dăunează pielii, ducînd chiar la ridarea obrazului.
Dacă nu avem un păr bogat, perfect sănătos, cu firul
gros, să evităm decolorantele.
Atenție, de asemenea, la ondulația permanentă pe care
nu o suportă oricine.
În cazul cînd trebuie să folosim comprese fierbinți, vom
aplica la sfîrșit o comprese cu apă rece.
Spălarea cu săpun în mod exagerat, duce la îndepărtarea
stratului de grăsime natural al pielii ; glandele sebacee
sînt silite la un efort mărit ca să înlocuiască stratul de
grăsime ; se produce ridarea și ofilirea timpurie a pielii.
Pot fi folosite pentru curățirea și demachierea pielii creme
de curățat, emulsii demachiante etc.
Dacă pasta de dinți sau rujul provoacă cheilita, uscarea,
inflamarea sau chiar fisurarea buzelor, se va renunța la
folosirea produsului.

Produsele cosmetice și de parfumerie sînt reprezentate prin
largi game, într-un etalaj de mare finețe și bun gust.
În general, femeile au tendința de a schimba mereu crema,
tonicul, săpunul, demachiantul neavînd răbdarea necesară
pentru a verifica dacă un produs are sau nu un efect pozitiv.
Așa cum un tratament medical sau o cură termală nu pot
fi întrerupte o anumită perioadă de timp și tratamentul
cosmetic trebuie continuat, de regulă, cel puțin o lună
pentru a putea ajunge la o concluzie.
Desigur, aceasta nu înseamnă a nu schimba niciodată
produsele, ținînd seama că pielea se modofică cu vîrsta și,
totodată, unele produse sînt înlocuite de altele superioare
calitativ.
Mișcarea în aer liber este o binefacere pentru ten ; chiar
dacă plouă, nu pregetați să vă plimbați mai ales cînd
locuiți într-un oraș mare, cu un grad de poluare ridicat.
Pielea, după cum am văzut, prezintă diferite tipuri, iar
fiecărui tip trebuie să-i fie adaptate produsele corespunzătoare,
întrucît numai în felul acesta se va evita apariția prematură
a ridurilor. uscăciunea pielii, comedoanelor etc.
Ea trebuie deci bine curățată, protejată, tonificată și
hrănită.
Dar îngrijirile trebuie făcute cu perseverență și răbdare,
în mod constant și nu din cînd în cînd.
Numai în felul acesta pielea își va păstra aspectul proaspăt
și strălucitor pînă la o vîrstă înaintată.
O piele sănătoasă implică o sănătate perfectă.
Încercați să vă păstrați echilibrul fizic și moral nelăsîndu-vă
doborîte de griji, evitînd șocurile nervoase și ducînd o
viață cumpătată.



Arta de a ne Îmbrăca



ARTA DE A NE ÎMBRĂCA


Această artă privește și aspectul estetic ; sînt persoane
care, cu toate că poartă toalete excelente calitativ, se
îmbracă urît, fără gust, fiind lipsite de simț estetic.
Fiecare femeie trebuie să-și potrivească îmbrăcămintea
după etatea ei, fiind penibil să vezi o femeie de 60 de
ani îmbrăcată asemănător unei tinere de 20 de ani și invers.
Aspectul plăcut de eleganță, de bun gust, nu-l putem
obține decît păstrîndu-ne fiecare naturalețea, ceea ce
influențează mai plăcut chiar decît frumusețea.
O persoană îmbrăcată cu gust, cu o ținută frumoasă
a corpului și cu un comportament civilizat în societate
își evidențiază personalitatea.
Îmbrăcămintea va fi de asemenea adecvată activității
ce o depunem, sezonului etc.
Lucrînd într-un magazin, într-o fabrică sau instituție etc.,
vom folosi o îmbrăcăminte practică în funcție de munca
ce o depunem, iar machiajul și coafura vor fi corecte și
dicrete.
Esteticienii dau unele indicații privind culorile cele
mai indicate pentru anumite tipuri de ten :
- pielea albă : albastru, galben ;
- pielea foarte albă : roșu, bleu, galben, negru, verde și roz ;
- pielea sidefată : bleumarin deschis, ciclamen ;
- ten obișnuit : verde, roz ;
- ten bronzat : vernil, gri spre verde.


Armonie între îmbrăcăminte și machiaj



Sînt, de asemenea, indicate unele elemente care pot
realiza armonia între îmbrăcăminte și machiaj așa
cum rezultă din tabelul de mai sus.
Iată și cîteva aspecte, uneori des întîlnite, care trebuie
analizate și mai ales corectate :
- îmbrăcămintea nu trebuie să deformeze corpul, ci
să cadă bine pe corp și să convină stării de sănătate
a fiecăruia ;
- o femeie care poartă îmbrăcăminte sport sau pantaloni
și pantofi cu tocuri ,,cui” are fără îndoială o ombrăcăminte
necorespunzătoare ;
- persoanele scunde trebuie să evite culorile aprinse,
imprimeuri cu flori sau desene mari, acestea fiind indicate
numai femeilor înalte și zvelte ;
- nu trebuie să existe discordanță între îmbrăcăminte,
machiaj și coafură.
Un machiaj strident nu concordă cu o ținută de serviciu.


Armonie între îmbrăcăminte și machiaj 1





























Arta de a ne Îmbrăca



ARTA DE A NE ÎMBRĂCA


Această artă privește și aspectul estetic ; sînt persoane
care, cu toate că poartă toalete excelente calitativ, se
îmbracă urît, fără gust, fiind lipsite de simț estetic.
Fiecare femeie trebuie să-și potrivească îmbrăcămintea
după etatea ei, fiind penibil să vezi o femeie de 60 de
ani îmbrăcată asemănător unei tinere de 20 de ani și invers.
Aspectul plăcut de eleganță, de bun gust, nu-l putem
obține decît păstrîndu-ne fiecare naturalețea, ceea ce
influențează mai plăcut chiar decît frumusețea.
O persoană îmbrăcată cu gust, cu o ținută frumoasă
a corpului și cu un comportament civilizat în societate
își evidențiază personalitatea.
Îmbrăcămintea va fi de asemenea adecvată activității
ce o depunem, sezonului etc.
Lucrînd într-un magazin, într-o fabrică sau instituție etc.,
vom folosi o îmbrăcăminte practică în funcție de munca
ce o depunem, iar machiajul și coafura vor fi corecte și
dicrete.
Esteticienii dau unele indicații privind culorile cele
mai indicate pentru anumite tipuri de ten :
- pielea albă : albastru, galben ;
- pielea foarte albă : roșu, bleu, galben, negru, verde și roz ;
- pielea sidefată : bleumarin deschis, ciclamen ;
- ten obișnuit : verde, roz ;
- ten bronzat : vernil, gri spre verde.


Armonie între îmbrăcăminte și machiaj



Sînt, de asemenea, indicate unele elemente care pot
realiza armonia între îmbrăcăminte și machiaj așa
cum rezultă din tabelul de mai sus.
Iată și cîteva aspecte, uneori des întîlnite, care trebuie
analizate și mai ales corectate :
- îmbrăcămintea nu trebuie să deformeze corpul, ci
să cadă bine pe corp și să convină stării de sănătate
a fiecăruia ;
- o femeie care poartă îmbrăcăminte sport sau pantaloni
și pantofi cu tocuri ,,cui” are fără îndoială o ombrăcăminte
necorespunzătoare ;
- persoanele scunde trebuie să evite culorile aprinse,
imprimeuri cu flori sau desene mari, acestea fiind indicate
numai femeilor înalte și zvelte ;
- nu trebuie să existe discordanță între îmbrăcăminte,
machiaj și coafură.
Un machiaj strident nu concordă cu o ținută de serviciu.


Armonie între îmbrăcăminte și machiaj 1





























Machiajul Corector



MACHIAJUL CORECTOR


Realizarea unui machiaj corector perfect nu se poate
obține decît după un studiu perfect al feței.
În acest sens vom stabili forma geometrică a obrazului,
caracteristicile specifice pe care le are, făcînd un
studiu orizontal și vertical al feței.
Din punct de vedere al formei obrazului se deosebesc
șapte tipuri ( fig. 33 a-g ).


Fig. 33. - Diverse tipuri de obraz
























a) ovalul pur - tipul venusian
b) rotund - tipul lunar sau solar
c) lung - tipul saturian
d) pătrat - tipul jupiterian
e) diamant - tipul marțian
f) triunghiuri cu vîrful în sus - tipul mercurian
g) triunghi cu vîrful în jos - tipul pămîntean
Dacă avem posibilitatea să ne procurăm un compas
de sculptor cu 2 brațe de 21 cm lungime și cu
lățimea brațelor închise de 5 cm putem determina
tipul de față cu mai mare ușurință măsurînd la tîmple,
în dreptul pomeților și în dreptul maxilarului.
Apoi unim punctele obținute ( fig. 34 ).



Fig. 34. -




















 Determinarea tipului de față cu compasul de sculptor





Studiul orizontal al feței se poate realiza împărțind
fața în trei etaje ( fig. 35 ).
Primul etaj cuprinde fruntea și sprîncenele.





Fig. 35. - Studiul orizontal al feței


























Fruntea poate fi bombată, adîncită, lată sau îngustă,
iar sprîncenele pot fi ascendente, descendente, ușor
rotunjite, sau căzute pe pleoape.
Pot fi stufoase, cu firul gros sau subțire.
Al doilea etaj cuprinde ochii și nasul.
Ochii pot fi rotunzi, globuloși, mici, înfundați în orbite,
depărtați sau apropiați de nas, migdalați, avînd culori
diferite, căprui, bleu-gri, albaștri, negri, verzi etc.
Nasu poate fi lățit, acvilin, sub formă de trompetă,
lung, subțire, mic și în vînt etc.
În ceea ce privește nasul, studiul lui se recomandă să
fie făcut din profil.
Pomeții pot fi proeminenți sau retractați.
Al treilea etaj cuprinde gura și bărbia.
Gura poate fi mare sau mică cu comisurile ascendente sau
descendente, cu buze subțiri sau groase, iar bărbia poate
fi lungă, lată, dublă, ascuțită, teșită etc.
Studiul pe verticală al feței urmărește în general asimetria.
În acest scop se trasează o linie verticală exact pe mijlocul
feței și se compară partea dreaptă cu cea stîngă.
Asimetria poate fi de structură, de obicei apare o deviație
a nasului sau a bărbiei sau de expresie, datorită unui tic
nervos sau a mușchilor pieloși ai mimicii ( fig. 36 ).


Fig. 36. - Studiul feței pe verticală























Desigur că un prim machiaj corector este bine să
fie realizat de cosmeticiană.
Machiajul corector se bazează pe un joc de lumini
și umbre, folosind în acest scop două nuanțe de
fond de ten ; una va constitui baza, iar cealaltă
pentru corectarea porțiunilor, care trebuie estompate
sau scoase în evidență.
Trebuie ținut seama însă că modelarea proprorțiilor
feței corijînd defectele nu trebuie să altereze expresia
și caracterul specific al fiecăruia.
De asemenea, aceste corecturi se pretează în special
la machiajul de seară, ziua fiind mai vizibile.
Orice machiaj corector tinde să modeleze proprorțiile
feței spre forma ideală, adică forma ovală.





Machiajul Corector



MACHIAJUL CORECTOR


Realizarea unui machiaj corector perfect nu se poate
obține decît după un studiu perfect al feței.
În acest sens vom stabili forma geometrică a obrazului,
caracteristicile specifice pe care le are, făcînd un
studiu orizontal și vertical al feței.
Din punct de vedere al formei obrazului se deosebesc
șapte tipuri ( fig. 33 a-g ).


Fig. 33. - Diverse tipuri de obraz
























a) ovalul pur - tipul venusian
b) rotund - tipul lunar sau solar
c) lung - tipul saturian
d) pătrat - tipul jupiterian
e) diamant - tipul marțian
f) triunghiuri cu vîrful în sus - tipul mercurian
g) triunghi cu vîrful în jos - tipul pămîntean
Dacă avem posibilitatea să ne procurăm un compas
de sculptor cu 2 brațe de 21 cm lungime și cu
lățimea brațelor închise de 5 cm putem determina
tipul de față cu mai mare ușurință măsurînd la tîmple,
în dreptul pomeților și în dreptul maxilarului.
Apoi unim punctele obținute ( fig. 34 ).



Fig. 34. -




















 Determinarea tipului de față cu compasul de sculptor





Studiul orizontal al feței se poate realiza împărțind
fața în trei etaje ( fig. 35 ).
Primul etaj cuprinde fruntea și sprîncenele.





Fig. 35. - Studiul orizontal al feței


























Fruntea poate fi bombată, adîncită, lată sau îngustă,
iar sprîncenele pot fi ascendente, descendente, ușor
rotunjite, sau căzute pe pleoape.
Pot fi stufoase, cu firul gros sau subțire.
Al doilea etaj cuprinde ochii și nasul.
Ochii pot fi rotunzi, globuloși, mici, înfundați în orbite,
depărtați sau apropiați de nas, migdalați, avînd culori
diferite, căprui, bleu-gri, albaștri, negri, verzi etc.
Nasu poate fi lățit, acvilin, sub formă de trompetă,
lung, subțire, mic și în vînt etc.
În ceea ce privește nasul, studiul lui se recomandă să
fie făcut din profil.
Pomeții pot fi proeminenți sau retractați.
Al treilea etaj cuprinde gura și bărbia.
Gura poate fi mare sau mică cu comisurile ascendente sau
descendente, cu buze subțiri sau groase, iar bărbia poate
fi lungă, lată, dublă, ascuțită, teșită etc.
Studiul pe verticală al feței urmărește în general asimetria.
În acest scop se trasează o linie verticală exact pe mijlocul
feței și se compară partea dreaptă cu cea stîngă.
Asimetria poate fi de structură, de obicei apare o deviație
a nasului sau a bărbiei sau de expresie, datorită unui tic
nervos sau a mușchilor pieloși ai mimicii ( fig. 36 ).


Fig. 36. - Studiul feței pe verticală























Desigur că un prim machiaj corector este bine să
fie realizat de cosmeticiană.
Machiajul corector se bazează pe un joc de lumini
și umbre, folosind în acest scop două nuanțe de
fond de ten ; una va constitui baza, iar cealaltă
pentru corectarea porțiunilor, care trebuie estompate
sau scoase în evidență.
Trebuie ținut seama însă că modelarea proprorțiilor
feței corijînd defectele nu trebuie să altereze expresia
și caracterul specific al fiecăruia.
De asemenea, aceste corecturi se pretează în special
la machiajul de seară, ziua fiind mai vizibile.
Orice machiaj corector tinde să modeleze proprorțiile
feței spre forma ideală, adică forma ovală.





Tenul Deshidratat




TENUL DESHIDRATAT



Tulburările de hidratare pot determina modificari ale
tenului.
Pielea conține aproximativ 70% apă, din care 10 - 20%
în stratul cornos; această apă provine din ingerarea
alimentelor care conțin apă și din reacțiile care au loc în
organism, reacțiile reglate de sistemul nervos și de
glandele endocrine.
După conținutul în apă se deosebesc următoarele tipuri de
ten: normal, hidratat, hiperhidratat și deshidratat.
În cazul tenului normal hidratat pielea este fină, fermă,
fără riduri și cu elasticitatea normală.
Se întîlnește în special în special la copii și la persoanele
cu stare de sănătate perfectă și care acordă obrazului
îngrijiri corespunzătoare.
Cînd tenul este hiperhidratat, fața apare cu trăsături umflate,
deformate, cu edeme și pungi sub ochi.
Se întîlnește la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare sau
renale datorită reținerii apei în țesuturi.
În aceste cazuri se va recurge la medicul specialist pentru
tratarea cauze interne.
Tenul hiperhidrata va fi îngrijit după indicațiile date la pielea
alipică.
Se recomandă aplicarea zilnică de comprese călduțe cu apă
sărată pînă la saturație și masaje ușoare care să favorizeze
eliminarea apei.
Tenul deshidratat este întîlnit frecvent la persoanele în vîrstă,
atunci cînd eliminarea apei este mai mare decît absorția ei
de către organism.
Cauza deshidratării pielii poate fi datorită tulburărilor
nervoase, surmenajului fizic, lipsei unor vitamine, în special
A și F, influenței factorilor externi - fizici sau chimici - ca:
expunerea obrazului neprotejat la ger, vînt, zăpadă, soare
sau căldură, abuzului de săpun, de soluții alcoolice
degresante.
Deshidratarea mai poate interveni în timpul unor anumite
boli însoțite de febră, diaree etc., ca o consecință a unei
îngrijiri cosmetice defectuoase sau în timpul curelor de
slăbire neraționale.
Tenul deshidratat se tratează ca orice ten uscat, aducîndu-i-se
prin cremele folosite un aport sporit de apă.
Dacă tenul se irită ușor, putem aplica o cremă care conține ihtiol.
Deși, în general se recomandă ca în cursul nopții, obrazul
să rămînă neuns, totuși în cazul tenurilor excesiv de uscate
crema poate rămîne pe obraz și noaptea.
Pentru evitarea formării ridurilor, în fiecare seară vom aplica
în jurul ochilor o cremă grasă, hrănitoare.
Dimineața, vom folosi pentru spălarea obrazului numai apă
de ploaie, apă minerală de masă, apă la care s-a adăugat borax
(o linguriță la 1 litru de apă ).
Săpunul nu se va folosi mai mult de o dată pe săptămînă,
după care ne vom unge imediat cu o cremă grasă.
Ștergerea obrazului se va face cu prosoape schimbate
foarte des, fierte și călcate cu fierul încins.
După spălatul feței cu apă se aplică o cold-cremă sau
cremă pe bază de lanolină și apoi se pudrează ușor.
Excesul de pudră usucă tenul.
Iarna se recomandă aplicarea în timpul zilei a unei creme
grase pentru protecție împotriva gerului.
Aceeași grijă de a-și proteja fața trebuie să aibă femeile
care lucrează sau lucrează sau locuiesc în încăperi
încălzite cu calorifer în care aerul este foarte uscat, ceea ce
contribuie la accentuarea uscăciunii pielii, precum și
femeile care-și expun obrazul variațiilor de temperatură
de la cald la rece sau invers.
În cazul expunerii îndelungate la soare vom folosi o cremă
fotoprotectoare.
La întoarcerea de la lucru se recomandă curățirea obrazului
cu cremă de demachiat, grasă sau cu lapte demachiant,
trecerea pe față a unui tampon de vată îmbibat cu o loțiune
tonică, apoi aplicarea unei creme grase hrănitoare.




Tenul Deshidratat




TENUL DESHIDRATAT



Tulburările de hidratare pot determina modificari ale
tenului.
Pielea conține aproximativ 70% apă, din care 10 - 20%
în stratul cornos; această apă provine din ingerarea
alimentelor care conțin apă și din reacțiile care au loc în
organism, reacțiile reglate de sistemul nervos și de
glandele endocrine.
După conținutul în apă se deosebesc următoarele tipuri de
ten: normal, hidratat, hiperhidratat și deshidratat.
În cazul tenului normal hidratat pielea este fină, fermă,
fără riduri și cu elasticitatea normală.
Se întîlnește în special în special la copii și la persoanele
cu stare de sănătate perfectă și care acordă obrazului
îngrijiri corespunzătoare.
Cînd tenul este hiperhidratat, fața apare cu trăsături umflate,
deformate, cu edeme și pungi sub ochi.
Se întîlnește la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare sau
renale datorită reținerii apei în țesuturi.
În aceste cazuri se va recurge la medicul specialist pentru
tratarea cauze interne.
Tenul hiperhidrata va fi îngrijit după indicațiile date la pielea
alipică.
Se recomandă aplicarea zilnică de comprese călduțe cu apă
sărată pînă la saturație și masaje ușoare care să favorizeze
eliminarea apei.
Tenul deshidratat este întîlnit frecvent la persoanele în vîrstă,
atunci cînd eliminarea apei este mai mare decît absorția ei
de către organism.
Cauza deshidratării pielii poate fi datorită tulburărilor
nervoase, surmenajului fizic, lipsei unor vitamine, în special
A și F, influenței factorilor externi - fizici sau chimici - ca:
expunerea obrazului neprotejat la ger, vînt, zăpadă, soare
sau căldură, abuzului de săpun, de soluții alcoolice
degresante.
Deshidratarea mai poate interveni în timpul unor anumite
boli însoțite de febră, diaree etc., ca o consecință a unei
îngrijiri cosmetice defectuoase sau în timpul curelor de
slăbire neraționale.
Tenul deshidratat se tratează ca orice ten uscat, aducîndu-i-se
prin cremele folosite un aport sporit de apă.
Dacă tenul se irită ușor, putem aplica o cremă care conține ihtiol.
Deși, în general se recomandă ca în cursul nopții, obrazul
să rămînă neuns, totuși în cazul tenurilor excesiv de uscate
crema poate rămîne pe obraz și noaptea.
Pentru evitarea formării ridurilor, în fiecare seară vom aplica
în jurul ochilor o cremă grasă, hrănitoare.
Dimineața, vom folosi pentru spălarea obrazului numai apă
de ploaie, apă minerală de masă, apă la care s-a adăugat borax
(o linguriță la 1 litru de apă ).
Săpunul nu se va folosi mai mult de o dată pe săptămînă,
după care ne vom unge imediat cu o cremă grasă.
Ștergerea obrazului se va face cu prosoape schimbate
foarte des, fierte și călcate cu fierul încins.
După spălatul feței cu apă se aplică o cold-cremă sau
cremă pe bază de lanolină și apoi se pudrează ușor.
Excesul de pudră usucă tenul.
Iarna se recomandă aplicarea în timpul zilei a unei creme
grase pentru protecție împotriva gerului.
Aceeași grijă de a-și proteja fața trebuie să aibă femeile
care lucrează sau lucrează sau locuiesc în încăperi
încălzite cu calorifer în care aerul este foarte uscat, ceea ce
contribuie la accentuarea uscăciunii pielii, precum și
femeile care-și expun obrazul variațiilor de temperatură
de la cald la rece sau invers.
În cazul expunerii îndelungate la soare vom folosi o cremă
fotoprotectoare.
La întoarcerea de la lucru se recomandă curățirea obrazului
cu cremă de demachiat, grasă sau cu lapte demachiant,
trecerea pe față a unui tampon de vată îmbibat cu o loțiune
tonică, apoi aplicarea unei creme grase hrănitoare.




Operațiuni și Tehnici - la Domiciliu 3



OPERAȚIUNI ȘI TEHNICI - LA DOMICILIU


3. OPERAȚIUNI IMPORTANTE PENTRU IGIENA ZILNICĂ A TENULUI


a) DEMACHIEREA


Curățirea tenului este o operațiune de mare importanță
pentru întreținerea corectă a obrazului.
Demachierea se execută în fiecare seară și dimineață,
iar în timpul zilei ori de cîte ori se aplică un nou fard.
Indiferent de ora la care ne culcăm seara, sau de oboseala
pe care o resimțim, este necesar să înlăturăm de pe obraz
fardul, impuritățile depuse în timpul zile și produsele de
secreție care rămîn pe piele și se descompun.
Pielea perfectă curățată poate respira în voie, condiție
indispensabilă pentru vitalitatea, prospețimea și suplețea ei.
Multe persoane nu respectă această regulă sub pretextul că n-ar
avea timp, scuză neîntemeiată, deoarece pentru curățarea
obrazului sînt necesare cîteva minute.
Curățirea prealabilă a tenului este o condiție esențială și
pentru reușita diverselor tratamente aplicate obrazului ca:
măști cosmetice, masaje, băi de aburi, creme etc.
Demachiantul pe care îl vom utiliza pentru curățire, ca
și în cazul cremelor, trebuie stabilit în funcție de natura tenului.
Aceste preparate nu trebuie să pătrundă în piele, ci numai să
dizolve și să antreneze resturile de fard, secrețiile pielii, praful,
fumul etc.
Este bine să știm că demachierea se execută cu un lapte demachiant
sau cu o cremă demachiantă și numai în cazul tenurilor grase
seboreice se pot folosi loțiuni ,,detergente”, cu mare capacitate de curățire.
Dacă avem un ten gras și suportăm, putem folosi apa și săpunul.
În această situație, ca și în cazul celorlalte tipuri de piele, apa
nu trebuie să fie calcaroasă, apa de ploaie fiind cea mai indicată;
ea trebuie păstrată la temperatura camerei.
Echilibrul acid al pielii nu trebuie schimbat prin folosirea unui
săpun necorespunzător.
Foarte important este să nu se facă economie la produsele pentru
demachiere.
Ele se vor aplica pe față chiar de 2 - 3 ori, pînă ce tamponul de
vată rămîne curat.
Cum ne demachiem?
Un amănunt foarte important este să ne demachiem numai după
ce ne-am spălat bine mîinile și ne-am strîns părul cu o bentiță.
Este bine să se înceapă cu demachierea buzelor, dacă acestea au
fost fardate, cu un tampon de vată înmuiat în lapte demachiant,
prin mișcări circulare ( ca în imaginea de mai jos ).
Urmează apoi ochii, care dacă sînt machiați puternic se demachiază
cu o cremă cu multă vaselină.
Tamponul de vată cu care ne ștergem este bine să fie umezit cu apă,
îndepărtînd mai întîi rimelul de pe gene și apoi cu alte tampoane de
vată vom șterge ușor prin mișcări circulare pleoapele.


Demachierea buzelor, ochilor, a feței și a gîtului.
Pentru o curățire cît mai profundă, crema sau laptele
demachiant se întinde uniform pe față și gît prin mișcări
ușoare de jos în sus pe obraz și prin mișcăări de du-te-vino
pe gît. ( vezi imaginea de mai sus ).
Se efectuează un ușor masaj pentru a permite încorporarea
murdăriei în cremă și se așteaptă cîteva minute, după care
îndepărtăm demachiantul cu un tampon de vată înmuiat într-o
soluție florală.




Operațiuni și Tehnici - la Domiciliu 3



OPERAȚIUNI ȘI TEHNICI - LA DOMICILIU


3. OPERAȚIUNI IMPORTANTE PENTRU IGIENA ZILNICĂ A TENULUI


a) DEMACHIEREA


Curățirea tenului este o operațiune de mare importanță
pentru întreținerea corectă a obrazului.
Demachierea se execută în fiecare seară și dimineață,
iar în timpul zilei ori de cîte ori se aplică un nou fard.
Indiferent de ora la care ne culcăm seara, sau de oboseala
pe care o resimțim, este necesar să înlăturăm de pe obraz
fardul, impuritățile depuse în timpul zile și produsele de
secreție care rămîn pe piele și se descompun.
Pielea perfectă curățată poate respira în voie, condiție
indispensabilă pentru vitalitatea, prospețimea și suplețea ei.
Multe persoane nu respectă această regulă sub pretextul că n-ar
avea timp, scuză neîntemeiată, deoarece pentru curățarea
obrazului sînt necesare cîteva minute.
Curățirea prealabilă a tenului este o condiție esențială și
pentru reușita diverselor tratamente aplicate obrazului ca:
măști cosmetice, masaje, băi de aburi, creme etc.
Demachiantul pe care îl vom utiliza pentru curățire, ca
și în cazul cremelor, trebuie stabilit în funcție de natura tenului.
Aceste preparate nu trebuie să pătrundă în piele, ci numai să
dizolve și să antreneze resturile de fard, secrețiile pielii, praful,
fumul etc.
Este bine să știm că demachierea se execută cu un lapte demachiant
sau cu o cremă demachiantă și numai în cazul tenurilor grase
seboreice se pot folosi loțiuni ,,detergente”, cu mare capacitate de curățire.
Dacă avem un ten gras și suportăm, putem folosi apa și săpunul.
În această situație, ca și în cazul celorlalte tipuri de piele, apa
nu trebuie să fie calcaroasă, apa de ploaie fiind cea mai indicată;
ea trebuie păstrată la temperatura camerei.
Echilibrul acid al pielii nu trebuie schimbat prin folosirea unui
săpun necorespunzător.
Foarte important este să nu se facă economie la produsele pentru
demachiere.
Ele se vor aplica pe față chiar de 2 - 3 ori, pînă ce tamponul de
vată rămîne curat.
Cum ne demachiem?
Un amănunt foarte important este să ne demachiem numai după
ce ne-am spălat bine mîinile și ne-am strîns părul cu o bentiță.
Este bine să se înceapă cu demachierea buzelor, dacă acestea au
fost fardate, cu un tampon de vată înmuiat în lapte demachiant,
prin mișcări circulare ( ca în imaginea de mai jos ).
Urmează apoi ochii, care dacă sînt machiați puternic se demachiază
cu o cremă cu multă vaselină.
Tamponul de vată cu care ne ștergem este bine să fie umezit cu apă,
îndepărtînd mai întîi rimelul de pe gene și apoi cu alte tampoane de
vată vom șterge ușor prin mișcări circulare pleoapele.


Demachierea buzelor, ochilor, a feței și a gîtului.
Pentru o curățire cît mai profundă, crema sau laptele
demachiant se întinde uniform pe față și gît prin mișcări
ușoare de jos în sus pe obraz și prin mișcăări de du-te-vino
pe gît. ( vezi imaginea de mai sus ).
Se efectuează un ușor masaj pentru a permite încorporarea
murdăriei în cremă și se așteaptă cîteva minute, după care
îndepărtăm demachiantul cu un tampon de vată înmuiat într-o
soluție florală.




Nu Toate Persoanele au Același Tip de Piele




NU TOATE PERSOANELE AU ACELAȘI TIP DE PIELE


Există nenumărate tipuri de piele care diferă între ele.
Pentru determinarea naturii tenului este necesar un
diagnostic cosmetic deoarece numai în felul acesta
putem realiza o îngrijire rațională și eficientă.
În acest scop avem nevoie de o lupă sau de o foiță de
hîrtie pe care o aplicăm pe față și apoi o privim în zare,
existența petelor de grăsime indicîndu-ne o piele grasă.

Examenul pielii cu lupa și diagnosticul pielii cu foița de hîrtie



O indicație privind natura tenului o putem obține
și cu ajutorul unui creion ( dermatograf ), dacă
cu partea neascuțită vom trage cîteva linii pe piele,
apăsînd ușor.
În cazul cînd traseul se înroșește, avem de-a face
cu un ten sensibil; înroșirea deasupra liniei indică
un ten gras iar dacă se observă o adîncitură, este
vorba despre o piele uscată; tenul normal nu
prezintă nici o reacție.





Diagnosticul pielii cu creionul























Menționăm că pentru determinarea naturii tenului,
înainte de examinare vom îndepărta orice urmă de
fard și alte impurității.
Ne vom spăla cu apă și săpun și vom lăsa să treacă
aproximativ 3 ore pentru ca pielea să-și recapete
aciditatea normală.
Pentru a vă îngriji cu eficiență maximă trebuie să
cunoașteți cîteva date legate de structura, anatomia
și fiziologia pielii.



Histologia Pielii

Formațiunile Anexe ale Pielii - Glandele Pieii

Funcțiile Epidermului și ale Anexelor

Fiziologia Generală a Pielii




Nu Toate Persoanele au Același Tip de Piele




NU TOATE PERSOANELE AU ACELAȘI TIP DE PIELE


Există nenumărate tipuri de piele care diferă între ele.
Pentru determinarea naturii tenului este necesar un
diagnostic cosmetic deoarece numai în felul acesta
putem realiza o îngrijire rațională și eficientă.
În acest scop avem nevoie de o lupă sau de o foiță de
hîrtie pe care o aplicăm pe față și apoi o privim în zare,
existența petelor de grăsime indicîndu-ne o piele grasă.

Examenul pielii cu lupa și diagnosticul pielii cu foița de hîrtie



O indicație privind natura tenului o putem obține
și cu ajutorul unui creion ( dermatograf ), dacă
cu partea neascuțită vom trage cîteva linii pe piele,
apăsînd ușor.
În cazul cînd traseul se înroșește, avem de-a face
cu un ten sensibil; înroșirea deasupra liniei indică
un ten gras iar dacă se observă o adîncitură, este
vorba despre o piele uscată; tenul normal nu
prezintă nici o reacție.





Diagnosticul pielii cu creionul























Menționăm că pentru determinarea naturii tenului,
înainte de examinare vom îndepărta orice urmă de
fard și alte impurității.
Ne vom spăla cu apă și săpun și vom lăsa să treacă
aproximativ 3 ore pentru ca pielea să-și recapete
aciditatea normală.
Pentru a vă îngriji cu eficiență maximă trebuie să
cunoașteți cîteva date legate de structura, anatomia
și fiziologia pielii.



Histologia Pielii

Formațiunile Anexe ale Pielii - Glandele Pieii

Funcțiile Epidermului și ale Anexelor

Fiziologia Generală a Pielii




Prevenirea și Tratarea Cuperozei



PREVENIREA ȘI TRATAREA CUPEROZEI


Se recomandă preventiv :
- evitarea schimbărilor bruște de temperatură, căldură
prea mare sau frig prea puternic.
La frig, ca și la soare, se impune protejarea obrazului
cu creme sau loțiuni conținînd substanțe ecran ;
- evitarea alimentelor prea condimentate și a băuturilor
excitante ;
- în condițiile de expunere la soare, mai ales cînd
cuperoza e deja instalată, soarele poate să accentueze
această afecțiune.

Ca tratament :
- dimineața, fața va fi spălată cu apă la temperatura
camerei, fără a folosi săpunul sau vreo loțiune alcoolizată ;
- seara, după demachiere, se va face tamponarea obrazului
cu loțiuni tonice, reconfortante dar nealcoolizate ;
- se va aplica cremă și se va efectua masajul prin ciupituri.
Pielea se prinde între degetul arătător și degetul mare.
Dușurile filiforme sînt și ele indicate ;
- la plajă se vor folosi cremele ecran, iar după plajă pielea
va fi curățată cu lapte demachiant, aplicînd apoi o cremă
grasă hrănitoare sau o mască hidratantă.
Se vor folosi creme ziua, ca bază sub machiaj, iar noaptea
adecvată tipului de ten și stadiului afecțiunii.
Tratamentele medicale urmăresc restabilirea echilibrului
între contractarea și dilatarea vaselor.
În tratament este folosită zăpada carbonică ; în formele
de cuperoză ușoară sau pentru a preveni apariția cuperozei,
se va trece rapid pe față un cub de gheață.
Desigur că medicul va stabili și altă medicație în funcție
de starea fiziologică generală a pacientului.

Tipuri de ten




Prevenirea și Tratarea Cuperozei



PREVENIREA ȘI TRATAREA CUPEROZEI


Se recomandă preventiv :
- evitarea schimbărilor bruște de temperatură, căldură
prea mare sau frig prea puternic.
La frig, ca și la soare, se impune protejarea obrazului
cu creme sau loțiuni conținînd substanțe ecran ;
- evitarea alimentelor prea condimentate și a băuturilor
excitante ;
- în condițiile de expunere la soare, mai ales cînd
cuperoza e deja instalată, soarele poate să accentueze
această afecțiune.

Ca tratament :
- dimineața, fața va fi spălată cu apă la temperatura
camerei, fără a folosi săpunul sau vreo loțiune alcoolizată ;
- seara, după demachiere, se va face tamponarea obrazului
cu loțiuni tonice, reconfortante dar nealcoolizate ;
- se va aplica cremă și se va efectua masajul prin ciupituri.
Pielea se prinde între degetul arătător și degetul mare.
Dușurile filiforme sînt și ele indicate ;
- la plajă se vor folosi cremele ecran, iar după plajă pielea
va fi curățată cu lapte demachiant, aplicînd apoi o cremă
grasă hrănitoare sau o mască hidratantă.
Se vor folosi creme ziua, ca bază sub machiaj, iar noaptea
adecvată tipului de ten și stadiului afecțiunii.
Tratamentele medicale urmăresc restabilirea echilibrului
între contractarea și dilatarea vaselor.
În tratament este folosită zăpada carbonică ; în formele
de cuperoză ușoară sau pentru a preveni apariția cuperozei,
se va trece rapid pe față un cub de gheață.
Desigur că medicul va stabili și altă medicație în funcție
de starea fiziologică generală a pacientului.

Tipuri de ten




Postare

  ANPC Termeni și Condiții