Curiozități Istorice... Dar și Prezente

CURIOZITĂȚI ISTORICE... DAR PREZENTE


Din Evul Mediu pînă la Renaștere s-a purtat părul
acoperit ori susținut de o panglică sau un cercel
de metal.
Femeile romane erau mai puțin rafinate decît
înaintașele lor egiptene sau grecoaice, deși foloseau
multe din artificiile cosmetice ale acestora.
Se spălau pe mîini cu ,,săpun de Galia” și foloseaua
diferite farduri ca ceruza ( carbonat bazic de plumb ).
Femeile matroane, ca și curtezanele, întrețineau o
sumedenie de coafeze, care le spălau, le vopseau și
le pieptănau părul.
În epoca cucerii Galilei de către Cezar a apărut moda
culorii roșu-arămiu a părului sau a perucii.
Romanele foloseau pudra de aur pentru păr și obraji,
ca și fardurile divers colorate pentru ochi și obraji.
În cartea chineză kong-Fu, scrisă cu 3000 de ani
înaintea erei noastre, se menționează pentru prima
dată practica masajului.
Masajul a fost folosit de oameni ca să-și calmeze
unele dureri fizice ; apoi a fost în cazuri mai grave,
pentru a fi larg utilizat în practica terapeutică.
Masajul a vindecat numeroase boli.
Medicii din antichitate îl recomandau printre exercițiile
fizice energice.
Romanii și galii au fost considerați la timpul lor, ca
cei mai rafinați în domeniul cosmeticii.
În jurul stăpînelor, al curtezanelor lucrau intens ,,cosmetele”
sau ,,cosmetistele”, avînd fiecare o muncă anumită :
pentru față erau ca specialiste : ,,fialigele” - care aplicau
numai fardurile roșii ; ,,stinuclele” - care pictau sprîncenele,
genele, pleoapele și vopseau părul stăpînei ;
pentru corp - ,,enctoristele” ungeau corpul cu uleiuri și
balsamuri aromate, după ce ,,depilastrele” smulgeau
părul de pe picioare.
pentru păr - ,,paecasiile” parfumau și pomădau părul, dar
după ce ,,depilastrele” smulgeau părul alb și ,,cimflonele”
pieptănau părul.
Pentru pieptănat mai existau ,,picatricele” care periau părul
de cel puțin o sută de ori pe zi.
Urma manichiura, care o făceau ,,drapocistele”
Existau și sclave specializate în ornarea și împodobirea
vestimentației stăpînei.
După care veneau ,,apreciatricele” care aveau rolul de a
aprecia cum arată toaleta stăpînei, lăudîndu-i frumusețea
și bunul gust.
Dar nici bărbații nu se lăsau mai prejos.
Se fardau și ei.
Își vopseau tălpile și unghiile picioarelor cu roșu.
Foloseau cărbune ( praf negru ) din jăratec și turnau peste el
gumă de laudanum.
Dacă nu, foloseau ouă de furnică, pe care le prăjeau, făcîdu-le
funingine.
Se foloseau apoi de ace lungi, pe care mai întîi le înmuiau
în apă de trandafir, apoi în funingine și își înnegreau sprîncenele
și genele.
Majoritatea femeilor își vopseau părul negru, folosind
coji verzi de nucă sau tinctură din frunze de mirt.
Femeile mai extravagante își vopseau părul în culoarea albastră
sau galbenă, folosind zeama de gutui, de măsline sau
drojdia de vin.
Pentru fiecare parte a corpului era folosit alt parfum, acesta
indicînd gradul de rafinament :
- pentru brațe - esența de mirt ;
- pentru gît și obraji - esența de pamier ;
- pentru păr - esența de maghiran ;
- pentru genunchi - esența de mosc.

Cu barbă sau fără... cum e mai bine ?
Studiile efectuate au dus la concluzia că starea organismului
este influențată de barbă și de anotimp.
Iarna, barba influențează pozitiv asupra intelectului, dar vara
produce o supraîncălzire a capului.
Barba accentuează căderea părului la persoanele care
au o asemenea tendință.

Curiozități Istorice... Dar și Prezente

CURIOZITĂȚI ISTORICE... DAR PREZENTE


Din Evul Mediu pînă la Renaștere s-a purtat părul
acoperit ori susținut de o panglică sau un cercel
de metal.
Femeile romane erau mai puțin rafinate decît
înaintașele lor egiptene sau grecoaice, deși foloseau
multe din artificiile cosmetice ale acestora.
Se spălau pe mîini cu ,,săpun de Galia” și foloseaua
diferite farduri ca ceruza ( carbonat bazic de plumb ).
Femeile matroane, ca și curtezanele, întrețineau o
sumedenie de coafeze, care le spălau, le vopseau și
le pieptănau părul.
În epoca cucerii Galilei de către Cezar a apărut moda
culorii roșu-arămiu a părului sau a perucii.
Romanele foloseau pudra de aur pentru păr și obraji,
ca și fardurile divers colorate pentru ochi și obraji.
În cartea chineză kong-Fu, scrisă cu 3000 de ani
înaintea erei noastre, se menționează pentru prima
dată practica masajului.
Masajul a fost folosit de oameni ca să-și calmeze
unele dureri fizice ; apoi a fost în cazuri mai grave,
pentru a fi larg utilizat în practica terapeutică.
Masajul a vindecat numeroase boli.
Medicii din antichitate îl recomandau printre exercițiile
fizice energice.
Romanii și galii au fost considerați la timpul lor, ca
cei mai rafinați în domeniul cosmeticii.
În jurul stăpînelor, al curtezanelor lucrau intens ,,cosmetele”
sau ,,cosmetistele”, avînd fiecare o muncă anumită :
pentru față erau ca specialiste : ,,fialigele” - care aplicau
numai fardurile roșii ; ,,stinuclele” - care pictau sprîncenele,
genele, pleoapele și vopseau părul stăpînei ;
pentru corp - ,,enctoristele” ungeau corpul cu uleiuri și
balsamuri aromate, după ce ,,depilastrele” smulgeau
părul de pe picioare.
pentru păr - ,,paecasiile” parfumau și pomădau părul, dar
după ce ,,depilastrele” smulgeau părul alb și ,,cimflonele”
pieptănau părul.
Pentru pieptănat mai existau ,,picatricele” care periau părul
de cel puțin o sută de ori pe zi.
Urma manichiura, care o făceau ,,drapocistele”
Existau și sclave specializate în ornarea și împodobirea
vestimentației stăpînei.
După care veneau ,,apreciatricele” care aveau rolul de a
aprecia cum arată toaleta stăpînei, lăudîndu-i frumusețea
și bunul gust.
Dar nici bărbații nu se lăsau mai prejos.
Se fardau și ei.
Își vopseau tălpile și unghiile picioarelor cu roșu.
Foloseau cărbune ( praf negru ) din jăratec și turnau peste el
gumă de laudanum.
Dacă nu, foloseau ouă de furnică, pe care le prăjeau, făcîdu-le
funingine.
Se foloseau apoi de ace lungi, pe care mai întîi le înmuiau
în apă de trandafir, apoi în funingine și își înnegreau sprîncenele
și genele.
Majoritatea femeilor își vopseau părul negru, folosind
coji verzi de nucă sau tinctură din frunze de mirt.
Femeile mai extravagante își vopseau părul în culoarea albastră
sau galbenă, folosind zeama de gutui, de măsline sau
drojdia de vin.
Pentru fiecare parte a corpului era folosit alt parfum, acesta
indicînd gradul de rafinament :
- pentru brațe - esența de mirt ;
- pentru gît și obraji - esența de pamier ;
- pentru păr - esența de maghiran ;
- pentru genunchi - esența de mosc.

Cu barbă sau fără... cum e mai bine ?
Studiile efectuate au dus la concluzia că starea organismului
este influențată de barbă și de anotimp.
Iarna, barba influențează pozitiv asupra intelectului, dar vara
produce o supraîncălzire a capului.
Barba accentuează căderea părului la persoanele care
au o asemenea tendință.

Manichiura

MANICHIURA


În acest scop este nevoie de o trusă care să conțină :
pila de unghii, forfecuța pentru unghii, forfecuța
pentru pielițe, instrumentul de plastic sau lemn pentru
pielițe, peria de unghii, piatra ponce, vata, dizolvantul,
lustruitoarele de unghii, crema pentru unghii, lacul sau pasta.
Îngrijirea unghiilor prin manichiură este bine să fie
efectuată săptămînal, manichiura pentru unele profesiuni
fiind chiar obligatorie ( fig. 81 a-j ).

Manichiura

Unghiile se curăță cu un dizolvant dacă mai au urme
de lac pe ele, după care se taie și se pilesc.
Pentru dizolvarea lacului se poate folosi acetatul de
amil, eterul acetic, eterul sulfuric și acetona, aceasta
din urmă fiind solventul obișnuit.
Nu se recomandă însă folosirea acetonei pure, deoarece
usucă unghiile prea tare.
Acest inconvenient poate fi remediat prin adaos de
corpuri grase ca : ulei de ricin, esteri ai lanolinei etc.
Dacă unghiile sînt fragile, următoarea operație este
aplicarea pe unghii a unui ulei sau creme grase și
curățirea zonei de sub unghii.
Această curățire se execută cu puțină vată înmuiată
în soluție de amoniac.
Dacă pielița de sub unghii se colorează din cauza unor
substanțe ca nitrat de argint, soluții de mercur etc., se pot
folosi soluții decolorante : acid citric 5 g, apă 95 ml, ( se
îmbibă o bucată de vată pusă pe pilă și se freacă pielea
de sub unghie ) sau oxid de titan 5 g, gumă trangacanta
0,05 g, apă de roze 40 ml, glicerină 10 g, tinctură de
benzoe 2 g.
Îndepărtarea pieliței din jurul unghiei cu ajutorul forfecuței,
se face înmuind degetele timp de aproximativ 5 minute,
într-o soluție de apă caldă și săpun.
Pentru înmuierea pieliței mai poate fi folosită și următoarea
soluție : carbonat de sodiu anhidru 2 g, borax 3 g, glicerina
10 g, apă 85 ml.
Se adaugă jumătate de linguriță din această soluție la un
castronaș de apă.
Pielița din jurul unghiilor se desprinde și se taie cu forfecuța.
Pielița mai poate fi îndepărtată și prin aplicarea unei loțiuni
speciale : fosfat trisodic 2 g, glicerină 10 g, apă distilată 38 ml.
După aceste operații, degetele se dezinfectează cu alcool
camforat, se lasă să se usuce, apoi se aplică lacul.
Un lac de bună calitate trebuie se îndeplinească anumite condiții :
- după aplicare nu trebuie să-și piardă luciul ;
- să fie atît de dur, încît să reziste la frecare, fără a face
unghiile rigide ;
- să fie inofensiv ;
- să-și păstreze luciul și culoarea în contact cu apa și săpunul.

Manichiura

MANICHIURA


În acest scop este nevoie de o trusă care să conțină :
pila de unghii, forfecuța pentru unghii, forfecuța
pentru pielițe, instrumentul de plastic sau lemn pentru
pielițe, peria de unghii, piatra ponce, vata, dizolvantul,
lustruitoarele de unghii, crema pentru unghii, lacul sau pasta.
Îngrijirea unghiilor prin manichiură este bine să fie
efectuată săptămînal, manichiura pentru unele profesiuni
fiind chiar obligatorie ( fig. 81 a-j ).

Manichiura

Unghiile se curăță cu un dizolvant dacă mai au urme
de lac pe ele, după care se taie și se pilesc.
Pentru dizolvarea lacului se poate folosi acetatul de
amil, eterul acetic, eterul sulfuric și acetona, aceasta
din urmă fiind solventul obișnuit.
Nu se recomandă însă folosirea acetonei pure, deoarece
usucă unghiile prea tare.
Acest inconvenient poate fi remediat prin adaos de
corpuri grase ca : ulei de ricin, esteri ai lanolinei etc.
Dacă unghiile sînt fragile, următoarea operație este
aplicarea pe unghii a unui ulei sau creme grase și
curățirea zonei de sub unghii.
Această curățire se execută cu puțină vată înmuiată
în soluție de amoniac.
Dacă pielița de sub unghii se colorează din cauza unor
substanțe ca nitrat de argint, soluții de mercur etc., se pot
folosi soluții decolorante : acid citric 5 g, apă 95 ml, ( se
îmbibă o bucată de vată pusă pe pilă și se freacă pielea
de sub unghie ) sau oxid de titan 5 g, gumă trangacanta
0,05 g, apă de roze 40 ml, glicerină 10 g, tinctură de
benzoe 2 g.
Îndepărtarea pieliței din jurul unghiei cu ajutorul forfecuței,
se face înmuind degetele timp de aproximativ 5 minute,
într-o soluție de apă caldă și săpun.
Pentru înmuierea pieliței mai poate fi folosită și următoarea
soluție : carbonat de sodiu anhidru 2 g, borax 3 g, glicerina
10 g, apă 85 ml.
Se adaugă jumătate de linguriță din această soluție la un
castronaș de apă.
Pielița din jurul unghiilor se desprinde și se taie cu forfecuța.
Pielița mai poate fi îndepărtată și prin aplicarea unei loțiuni
speciale : fosfat trisodic 2 g, glicerină 10 g, apă distilată 38 ml.
După aceste operații, degetele se dezinfectează cu alcool
camforat, se lasă să se usuce, apoi se aplică lacul.
Un lac de bună calitate trebuie se îndeplinească anumite condiții :
- după aplicare nu trebuie să-și piardă luciul ;
- să fie atît de dur, încît să reziste la frecare, fără a face
unghiile rigide ;
- să fie inofensiv ;
- să-și păstreze luciul și culoarea în contact cu apa și săpunul.