Glosar D și E

GLOSAR D ȘI E


Glosar D

Depilare - îndepărtarea, prin diferite procedee, a părului
de prisos.

Depurativ - produs care contribuie la eliminarea toxinelor
din sînge.

Dermatoze inflamatorii - reacții inflamatorii ale pielii.

Descuamare - proces fiziologic prin care se înțelege
dezlipirea porțiunilor epiteliale superficiale ( celulele cornoase
ale pielii ) care sînt înlocuite de elemente noi, ca urmare a
diviziunii continue a stratului bazal al epidermei.

Deshidratare - proces lezional complex, provocat prin
reducerea apei din țesuturi.

Detergent - substanță cu proprietăți de curățire, degresare,
emulsionare, saponificare, înmuiere, utilizată ca agent de
spălare și dezinfectare.
Detergentul are calități superioare față de săpunurile obișnuite,
atît prin capacitatea de udare, cît și prin puterea de pătrundere
în fibre etc.

Dispepsie - termen genetic pentru unele tulburări digestive,
cu caracter funcțional, subiectiv : greață, arsuri, flatulență etc.

Diureză - denumire generică dată procesului de formare și
eliminare a urinii.

Glosar E

Echimoză - pată de culoare pe piele și mucoase datorită
extravazării sîngelui : culoarea variază în timp, datorită
transformărilor hemoglobinei.

Eczemă - dermatoză eritematoveziculoasă, pruriginoasă,
recidivantă, datorită unui mare de factori interni și externi,
la persoane cu predispoziție înnăscută sau dobîndită.

Edem - acumulare de lichid seros în țesuturi ca urmare a unor
tulburări de natură inflamatorie sau mecanică, sau a modificărilor
la nivelul substanței fundamentale.

Efelide - ( pistrui ) acumulări de pigment brun, pete rotunde,
circumscrise, de dimensiuni variabile, care nu se ridică deasupra
nivelul pielii.

Emolient - substanță capabilă să înmoaie pielea, să o facă mai
rezistentă și să împiedice acțiunea produselor iritante asupra ei.

Emulsie - suspensie de picături de grăsime într-un lichid în
care nu se dizolvă.
Poate conține diferite medicamente.
Emulsiile sînt folosite în cosmetică pentru loționarea sau
masaj ( loțiuni, creme ).

Epilare - îndepărtarea mecanică sau electrică a firelor de păr.

Eriterm - înroșire congestivă a pielii, circumscrisă sau difuză,
dispărînd la presiune.

Eritroză facială - puseuri congestive ale feței, difuze sau
în placarde, prin mecanisme vasomotorii reflexe.

Erizipel (brîncă) - dermatită acută, provocată de streptococul
hemolitic, puțin contagioasă, manifestată clinic prin apariția
unui placard eritematos, edemațiat, delimitat prin burelet marginal,
cu adenopatie regională și însoțit de fenomene generale intense.

Excreție - procesul de eliminare a produșilor rezultați din
procesele de dezasimilație ale organismului.

Glosar D și E

GLOSAR D ȘI E


Glosar D

Depilare - îndepărtarea, prin diferite procedee, a părului
de prisos.

Depurativ - produs care contribuie la eliminarea toxinelor
din sînge.

Dermatoze inflamatorii - reacții inflamatorii ale pielii.

Descuamare - proces fiziologic prin care se înțelege
dezlipirea porțiunilor epiteliale superficiale ( celulele cornoase
ale pielii ) care sînt înlocuite de elemente noi, ca urmare a
diviziunii continue a stratului bazal al epidermei.

Deshidratare - proces lezional complex, provocat prin
reducerea apei din țesuturi.

Detergent - substanță cu proprietăți de curățire, degresare,
emulsionare, saponificare, înmuiere, utilizată ca agent de
spălare și dezinfectare.
Detergentul are calități superioare față de săpunurile obișnuite,
atît prin capacitatea de udare, cît și prin puterea de pătrundere
în fibre etc.

Dispepsie - termen genetic pentru unele tulburări digestive,
cu caracter funcțional, subiectiv : greață, arsuri, flatulență etc.

Diureză - denumire generică dată procesului de formare și
eliminare a urinii.

Glosar E

Echimoză - pată de culoare pe piele și mucoase datorită
extravazării sîngelui : culoarea variază în timp, datorită
transformărilor hemoglobinei.

Eczemă - dermatoză eritematoveziculoasă, pruriginoasă,
recidivantă, datorită unui mare de factori interni și externi,
la persoane cu predispoziție înnăscută sau dobîndită.

Edem - acumulare de lichid seros în țesuturi ca urmare a unor
tulburări de natură inflamatorie sau mecanică, sau a modificărilor
la nivelul substanței fundamentale.

Efelide - ( pistrui ) acumulări de pigment brun, pete rotunde,
circumscrise, de dimensiuni variabile, care nu se ridică deasupra
nivelul pielii.

Emolient - substanță capabilă să înmoaie pielea, să o facă mai
rezistentă și să împiedice acțiunea produselor iritante asupra ei.

Emulsie - suspensie de picături de grăsime într-un lichid în
care nu se dizolvă.
Poate conține diferite medicamente.
Emulsiile sînt folosite în cosmetică pentru loționarea sau
masaj ( loțiuni, creme ).

Epilare - îndepărtarea mecanică sau electrică a firelor de păr.

Eriterm - înroșire congestivă a pielii, circumscrisă sau difuză,
dispărînd la presiune.

Eritroză facială - puseuri congestive ale feței, difuze sau
în placarde, prin mecanisme vasomotorii reflexe.

Erizipel (brîncă) - dermatită acută, provocată de streptococul
hemolitic, puțin contagioasă, manifestată clinic prin apariția
unui placard eritematos, edemațiat, delimitat prin burelet marginal,
cu adenopatie regională și însoțit de fenomene generale intense.

Excreție - procesul de eliminare a produșilor rezultați din
procesele de dezasimilație ale organismului.

Ce Fel de Apă să Bem la Masă?

CE FEL DE APĂ SĂ BEM LA MASĂ?


Pentru a înlocui apa ce se elimină zilnic este nevoie
să o introducem în organism ca atare, fie prin alimente.
Se pune însă întrebarea ce fel de apă să bem la masă,
cea de la robinet sau o apă minerală.
Prima, care conține substanțe minerale cu propietăți
terapeutice speciale, poate fi băută fără grijă.
Unele ape minerale care prin compoziția lor sînt destinate
tratamentului unor afecțiuni patologice, vor fi băute la
recomandarea medicului.

- Mersul pe jos nu trebuie exagerat pînă la oboseală.
O zicală din popor spune că ,,mistuim cu picioarele”
deoarece mersul ajută procesul de digestie.
În adevăr, cei care simt o greutate la stomac după masă
sau care au tulburări digestive, se simt ușurați dacă
merg pe jos cîteva ore pe zi, plimbîndu-se fără a obosi.

- Un defect al copiilor dar și al unor adulți... nu respirăm suficient.
Ce ne sfătuiesc specialiștii?
Trebuie profitat de orice prilej cînd ne aflăm în aer curat
pentru a face cîteva exerciții de respirație, prin inspirații
profunde, oprirea aerului în plămîni cîteva secunde, apoi o
expirație prelungită.
Cantitatea de oxigen preluată de sînge din plămîni și
transportată în tot corpul devine mai mare, iar mușchii respiratori
se întăresc.

- Dinții au avut o mare valoare la toate popoarele.
În cele mai vechi timpuri se credea că bărbații au mai mulți
dinți decît femeile, pentru că ar fi mai puternici, după cum
se credea că cei care au mai mult de 32 de dinți au asigurată
o viață mai lungă.
Unii socoteau dinții ca un simbol al agresivității, al dușmăniei,
de unde și expresiile populare ,,a avea un dinte contra cuiva”...
,,a-și arăta colții”... ,,soare cu dinții” etc.
- ,,Un dinte bolnav poate fi considerat o bombă cu explozie
întîrziată, care poate provoca daune la distanță”
- Apa de levănțică o putem realiza macerînd timp de 2 luni
într-un litru de alcool rafinat 500 g flori de levănțică, după
care filtrăm, obținînd o soluție tonifiantă pentru frecții.

Ce Fel de Apă să Bem la Masă?

CE FEL DE APĂ SĂ BEM LA MASĂ?


Pentru a înlocui apa ce se elimină zilnic este nevoie
să o introducem în organism ca atare, fie prin alimente.
Se pune însă întrebarea ce fel de apă să bem la masă,
cea de la robinet sau o apă minerală.
Prima, care conține substanțe minerale cu propietăți
terapeutice speciale, poate fi băută fără grijă.
Unele ape minerale care prin compoziția lor sînt destinate
tratamentului unor afecțiuni patologice, vor fi băute la
recomandarea medicului.

- Mersul pe jos nu trebuie exagerat pînă la oboseală.
O zicală din popor spune că ,,mistuim cu picioarele”
deoarece mersul ajută procesul de digestie.
În adevăr, cei care simt o greutate la stomac după masă
sau care au tulburări digestive, se simt ușurați dacă
merg pe jos cîteva ore pe zi, plimbîndu-se fără a obosi.

- Un defect al copiilor dar și al unor adulți... nu respirăm suficient.
Ce ne sfătuiesc specialiștii?
Trebuie profitat de orice prilej cînd ne aflăm în aer curat
pentru a face cîteva exerciții de respirație, prin inspirații
profunde, oprirea aerului în plămîni cîteva secunde, apoi o
expirație prelungită.
Cantitatea de oxigen preluată de sînge din plămîni și
transportată în tot corpul devine mai mare, iar mușchii respiratori
se întăresc.

- Dinții au avut o mare valoare la toate popoarele.
În cele mai vechi timpuri se credea că bărbații au mai mulți
dinți decît femeile, pentru că ar fi mai puternici, după cum
se credea că cei care au mai mult de 32 de dinți au asigurată
o viață mai lungă.
Unii socoteau dinții ca un simbol al agresivității, al dușmăniei,
de unde și expresiile populare ,,a avea un dinte contra cuiva”...
,,a-și arăta colții”... ,,soare cu dinții” etc.
- ,,Un dinte bolnav poate fi considerat o bombă cu explozie
întîrziată, care poate provoca daune la distanță”
- Apa de levănțică o putem realiza macerînd timp de 2 luni
într-un litru de alcool rafinat 500 g flori de levănțică, după
care filtrăm, obținînd o soluție tonifiantă pentru frecții.

Tinerețea și Tutunul

TINEREȚEA ȘI TUTUNUL


Un sondaj efectuat printre tinerele fete asupra motivelor
care le-au determinat să fumeze a arătat că: 60% consideră
țigara ca ceva ,,frumos și modern”, iar 40% ca un mijloc
de a place.
Sociologii respectivi au chestionat și un număr de băieți
asupra opiniilor lor, în legătură cu fetele care fumează.
Rezultatul : 6% au răspuns afirmativ ; 54% au fost
indiferenți, iar 40% s-au declarat împotrivă.
Întrebările au continuat între altele și cu opinia acestora
despre soția fumătoare.
Întrebarea a provocat un val de proteste și doar doi au răspuns
că n-ar reproba acest obicei.
Cei tentați să fumeze sînt rugați să nu uite că nicotina
determină perturbări ale sistemului nervos, plămînilor,
ficatului, organelor digestive, glandelor sexuale etc.

Cearcănele.
O neplăcere des întîlnită chiar și la persoanele tinere sînt
cearcănele.
Sub pleoapa ochiului apare ca o semilună, ca o urmă
concavă orientată spre ochi.
Cauzele sînt multiple și formele diferite.
Inițial apar ca prim semn de oboseală, emoție sau șoc.
Ca urmare a acestor stări intervin tulburările circulatorii
la nivelul ochiului.
Tratamentul local constă în aplicarea de comprese calde,
iar pe față se pun comprese reci, după care se execută un
masaj al pleoapelor.
- Pielea de sub ochi este uneori lăsată, chiar și la femei
tinere ; în regiunea orbitală unde pielea este subțire apar
mici riduri superficiale.
Tratamentul va fi executat de o cosmeticiană , ducînd în
final la o restrîngere la suprafața pielii.
- Edemul - poate apare și la persoanele tinere.
Se datorează unor tulburări hepatice sau renale, oboselii,
insomniei, consumului de alcool.
Tratamentul constă în aplicații calde și reci, masaje ale
pleoapelor și bineînțeles examenul clinic și eliminarea
cauzelor de intoxicare.
Edemul nu trebuie confundat cu pungile de sub ochi.
Edemul este instabil.
- La persoanele slabe și care au fața osoasă, ochii apar
ca ,,scobiți”, înfundați.
Una din cauze poate fi slăbirea bruscă.
Tratamentul efectuat la cosmeticiană prin hrănirea țesuturilor
subcutanate poate duce la refacerea țesuturilor respective.
- Unele femei brunete prezintă o umbră accentuată pe pleoapa
inferioară și care o au chiar din copilărie.
Cauzele sînt de natură genetică, interesează modul e repartizat
pigmentul melanic și structura țesuturilor ; remedii pentru astfel
de situații nu sînt cunoscute.
Tratamentele locale pentru diversele feluri de cearcăne trebuie
completate cu tratamentul terapeutic și cu o igienă generală,
care vor ajuta tratamentul local.

Tinerețea și Tutunul

TINEREȚEA ȘI TUTUNUL


Un sondaj efectuat printre tinerele fete asupra motivelor
care le-au determinat să fumeze a arătat că: 60% consideră
țigara ca ceva ,,frumos și modern”, iar 40% ca un mijloc
de a place.
Sociologii respectivi au chestionat și un număr de băieți
asupra opiniilor lor, în legătură cu fetele care fumează.
Rezultatul : 6% au răspuns afirmativ ; 54% au fost
indiferenți, iar 40% s-au declarat împotrivă.
Întrebările au continuat între altele și cu opinia acestora
despre soția fumătoare.
Întrebarea a provocat un val de proteste și doar doi au răspuns
că n-ar reproba acest obicei.
Cei tentați să fumeze sînt rugați să nu uite că nicotina
determină perturbări ale sistemului nervos, plămînilor,
ficatului, organelor digestive, glandelor sexuale etc.

Cearcănele.
O neplăcere des întîlnită chiar și la persoanele tinere sînt
cearcănele.
Sub pleoapa ochiului apare ca o semilună, ca o urmă
concavă orientată spre ochi.
Cauzele sînt multiple și formele diferite.
Inițial apar ca prim semn de oboseală, emoție sau șoc.
Ca urmare a acestor stări intervin tulburările circulatorii
la nivelul ochiului.
Tratamentul local constă în aplicarea de comprese calde,
iar pe față se pun comprese reci, după care se execută un
masaj al pleoapelor.
- Pielea de sub ochi este uneori lăsată, chiar și la femei
tinere ; în regiunea orbitală unde pielea este subțire apar
mici riduri superficiale.
Tratamentul va fi executat de o cosmeticiană , ducînd în
final la o restrîngere la suprafața pielii.
- Edemul - poate apare și la persoanele tinere.
Se datorează unor tulburări hepatice sau renale, oboselii,
insomniei, consumului de alcool.
Tratamentul constă în aplicații calde și reci, masaje ale
pleoapelor și bineînțeles examenul clinic și eliminarea
cauzelor de intoxicare.
Edemul nu trebuie confundat cu pungile de sub ochi.
Edemul este instabil.
- La persoanele slabe și care au fața osoasă, ochii apar
ca ,,scobiți”, înfundați.
Una din cauze poate fi slăbirea bruscă.
Tratamentul efectuat la cosmeticiană prin hrănirea țesuturilor
subcutanate poate duce la refacerea țesuturilor respective.
- Unele femei brunete prezintă o umbră accentuată pe pleoapa
inferioară și care o au chiar din copilărie.
Cauzele sînt de natură genetică, interesează modul e repartizat
pigmentul melanic și structura țesuturilor ; remedii pentru astfel
de situații nu sînt cunoscute.
Tratamentele locale pentru diversele feluri de cearcăne trebuie
completate cu tratamentul terapeutic și cu o igienă generală,
care vor ajuta tratamentul local.

Tulburări Digestive

TULBURĂRI DIGESTIVE



Tulburările digestive au o influență deosebită asupra
tenului, între piele și organele digestiei existînd o
strînsă legătură.
O alimentație rațională este aceea bogată în vitamine
și săruri minerale etc. ; lipsa acestora sau insuficiența
vitaminei A, determină uscăciunea și descuamarea
pielii, iar unele alimente pot determina stări alergice,
reflectate prin apariția de eczeme, urticarii etc., care
se pot datora unei defectuoase asimilări a proteinelor.
O alimentație bogată în grăsimi și în hidrocarbonate
mărește eliminarea de sebum, care convine tenului
uscat, dar dezavantajează tenul gras.
Introducerea în alimentație a condimentelor și a
băuturilor alcoolice poate determina o vasodilatație
persistentă la nivelul feței.
Vinișoare roșii pronunțate și chiar sub formă de
rețea pe nas, pe umerii obrajilor, se pot datora unei
alimentații necorespunzătoare, dar și funcționării
defectuoase a ficatului.
Lenevirea intestinului, cu evacuări la intervale
inegale de timp, duce la apariția erupțiilor pe suprafața
pielii, la iritarea, congestionarea tenului și chiar la
apariția coșurilor.
Stomacul prea încărcat, ficatul supus la efort prea mare,
o digestie greoaie, prin erupțiile care se pot ivi, constituie
un semnal de alarmă pentru îngrijirea sănătății, fiind
știut că administrarea unui purgativ poate înlătura
constipația numai pe moment, fără a vindeca tulburările
digestive respective..
Acestea nu provoacă însă numai erupții ci și altele
neajunsuri ca herpesul buzelor, mîncărimi ale pielii etc.

Tulburări Digestive

TULBURĂRI DIGESTIVE



Tulburările digestive au o influență deosebită asupra
tenului, între piele și organele digestiei existînd o
strînsă legătură.
O alimentație rațională este aceea bogată în vitamine
și săruri minerale etc. ; lipsa acestora sau insuficiența
vitaminei A, determină uscăciunea și descuamarea
pielii, iar unele alimente pot determina stări alergice,
reflectate prin apariția de eczeme, urticarii etc., care
se pot datora unei defectuoase asimilări a proteinelor.
O alimentație bogată în grăsimi și în hidrocarbonate
mărește eliminarea de sebum, care convine tenului
uscat, dar dezavantajează tenul gras.
Introducerea în alimentație a condimentelor și a
băuturilor alcoolice poate determina o vasodilatație
persistentă la nivelul feței.
Vinișoare roșii pronunțate și chiar sub formă de
rețea pe nas, pe umerii obrajilor, se pot datora unei
alimentații necorespunzătoare, dar și funcționării
defectuoase a ficatului.
Lenevirea intestinului, cu evacuări la intervale
inegale de timp, duce la apariția erupțiilor pe suprafața
pielii, la iritarea, congestionarea tenului și chiar la
apariția coșurilor.
Stomacul prea încărcat, ficatul supus la efort prea mare,
o digestie greoaie, prin erupțiile care se pot ivi, constituie
un semnal de alarmă pentru îngrijirea sănătății, fiind
știut că administrarea unui purgativ poate înlătura
constipația numai pe moment, fără a vindeca tulburările
digestive respective..
Acestea nu provoacă însă numai erupții ci și altele
neajunsuri ca herpesul buzelor, mîncărimi ale pielii etc.

Boli Parazitare, Protozooze Și Arachnoentomoze

BOLI PARAZITARE, PROTOZOOZE ȘI ARACHNOENTOMOZE



Parazitare

Ascaridioza
Inapetență, diaree frecventă, vomitări,
mărirea în volum a abdomenului.

Trichuroza
Inflamația intestinului gros, slăbire,
anemie.

Ancilostomoza și uncinarioza
Anemie, slăbire, diaree hemoragică.

Trichineloza
Febră mare, moleșeală, inapetență, diaree
sangvinolență, urină roșietică, dureri abdominale
și musculare.

Tenioza
Tulburări digestive, respiratorii, mâncărime.

Dirofilarioza
Oboseală, anemie, tulburări cardiace, hemoragii
diverse.

          Protozooze

Coccidioza
Febră, anemie, oboseală, inapetență, sângerări
ale botului și urechilor, vomisminte.


Arachnoentomoze

Toxicoza cu pureci
Iritații, eczeme, alergie

Demodexoza
Pete roșietice, mătreață fină albă-gălbuie,
depilații.

Sarcoptoza
Mâncărime, îngroșarea pielii, vezicule.

Acarioza cu căpușe
Iritați, mâncărime.

Boli Parazitare, Protozooze Și Arachnoentomoze

BOLI PARAZITARE, PROTOZOOZE ȘI ARACHNOENTOMOZE



Parazitare

Ascaridioza
Inapetență, diaree frecventă, vomitări,
mărirea în volum a abdomenului.

Trichuroza
Inflamația intestinului gros, slăbire,
anemie.

Ancilostomoza și uncinarioza
Anemie, slăbire, diaree hemoragică.

Trichineloza
Febră mare, moleșeală, inapetență, diaree
sangvinolență, urină roșietică, dureri abdominale
și musculare.

Tenioza
Tulburări digestive, respiratorii, mâncărime.

Dirofilarioza
Oboseală, anemie, tulburări cardiace, hemoragii
diverse.

          Protozooze

Coccidioza
Febră, anemie, oboseală, inapetență, sângerări
ale botului și urechilor, vomisminte.


Arachnoentomoze

Toxicoza cu pureci
Iritații, eczeme, alergie

Demodexoza
Pete roșietice, mătreață fină albă-gălbuie,
depilații.

Sarcoptoza
Mâncărime, îngroșarea pielii, vezicule.

Acarioza cu căpușe
Iritați, mâncărime.

Alte Afecțiuni

ALTE AFECȚIUNI





Obezitatea - reprezintă formarea unor depozite
de grăsime, care dau un aspect neplăcut câinelui
nostru.
Pe părțile laterale, în regiunea spetei și a coastelor
nu se mai observă nici o formă osoasă.
Câinele obez este greoi, molatec și obosește
repede la efort sau la simple plimbări.
Respirația este accelerată și implicit, apar afecțiuni
pulmonare și cardiace.
Atât masculii, cât și femelele sunt sterili.
Deoarece grăsimea care adună în organism este
dec natură alimentară, fiind consecința consumului
de grăsimi, dulciuri, paste făinoase, etc., tratamentul
care se impune este de natura igieno-dietetică și
medicamentos.
Dacă prima formă a tratamentului se referă la
o alimentația rațională, cea de-a doua se referă
la administrarea de purgative și tonice cardiace.

Slăbirea - este un proces progresiv de pierdere în
greutate prin lipsa grăsimii din organism dar și
prin scăderea volumului mușchilor.
O stare mai gravă o reprezintă cahexia și înseamnă
o slăbire extremă, până ce animalul rămâne numai
piele și os.
Cauzele sunt multiple, dintre care se pot enumera:
- dezechilibru energetic - datorat unui insuficient
aport alimentar sau alimente cu valoare nutritivă
redusă.
- tulburări de metabolism
- dezechilibru energic și tulburări de metabolism
- boli parazitare
- boli cronicizate și netratate
Spre deosebire de obezitate, în slăbire toate oasele
sunt evidente, câinele prezentând pe alocuri răni
ale pielii, de la contactul îndelungat al corpului cu
sulul.
Abdomenul este scăzut în volum și retras, pielea
se usucă, părul devine mat și ușor de smuls.
Animalele sunt somnoroase, se deplasează puțin
și atunci cu greu, obosesc repede, reflexele sunt
diminuate și temperatura scade sub limita
inferioară normală.
Apar și tulburi digestive: constipația alternează
cu diaree.
Redresarea se face prin tratament igienic,
dietetic și medicamentos, într-un timp îndelungat,
după ce în prealabil s-a înlăturat factorul cauzal.

Alte Afecțiuni

ALTE AFECȚIUNI





Obezitatea - reprezintă formarea unor depozite
de grăsime, care dau un aspect neplăcut câinelui
nostru.
Pe părțile laterale, în regiunea spetei și a coastelor
nu se mai observă nici o formă osoasă.
Câinele obez este greoi, molatec și obosește
repede la efort sau la simple plimbări.
Respirația este accelerată și implicit, apar afecțiuni
pulmonare și cardiace.
Atât masculii, cât și femelele sunt sterili.
Deoarece grăsimea care adună în organism este
dec natură alimentară, fiind consecința consumului
de grăsimi, dulciuri, paste făinoase, etc., tratamentul
care se impune este de natura igieno-dietetică și
medicamentos.
Dacă prima formă a tratamentului se referă la
o alimentația rațională, cea de-a doua se referă
la administrarea de purgative și tonice cardiace.

Slăbirea - este un proces progresiv de pierdere în
greutate prin lipsa grăsimii din organism dar și
prin scăderea volumului mușchilor.
O stare mai gravă o reprezintă cahexia și înseamnă
o slăbire extremă, până ce animalul rămâne numai
piele și os.
Cauzele sunt multiple, dintre care se pot enumera:
- dezechilibru energetic - datorat unui insuficient
aport alimentar sau alimente cu valoare nutritivă
redusă.
- tulburări de metabolism
- dezechilibru energic și tulburări de metabolism
- boli parazitare
- boli cronicizate și netratate
Spre deosebire de obezitate, în slăbire toate oasele
sunt evidente, câinele prezentând pe alocuri răni
ale pielii, de la contactul îndelungat al corpului cu
sulul.
Abdomenul este scăzut în volum și retras, pielea
se usucă, părul devine mat și ușor de smuls.
Animalele sunt somnoroase, se deplasează puțin
și atunci cu greu, obosesc repede, reflexele sunt
diminuate și temperatura scade sub limita
inferioară normală.
Apar și tulburi digestive: constipația alternează
cu diaree.
Redresarea se face prin tratament igienic,
dietetic și medicamentos, într-un timp îndelungat,
după ce în prealabil s-a înlăturat factorul cauzal.

Tenioza

TENIOZA






Agentul cauzal: diferite specii de tenii, Dipylidium
canium, Echinococcus granulusus.
Manifestări clinice: tulburări digestive, respiratorii,
prurit.
Tratament: medicamente tenifuge.
Prin tenioza se înțelege un complex de manifestări
patologice produse de diferite tipuri de cestode în
stare adultă.
Tipul manifestărilor clinice și intesitatea lor este funcție
de specia și numărul de cestode ce parazitează animalul
precum și de vârsta și starea lui de întreținere.
Teniile sunt viermi lați, în formă de panglică alcătuiți
din mai multe segmente.
Ouăle sunt eliminate în mediul ambiant, în interiorul
segmentelor numite proglote.
Pentru dezvoltarea ulterioară de la ou până la adult,
toate teniile au nevoie de una sau mai multe gazde
intermediare ( animale domestice și sălbatice ).
Semnele clinice se manifestă prin tulburări digestive,
apetit capricios, slăbire, abdomen balonat, colici.
La tineret, se observă tuse, sufocare, respirație
dipneică, prurit generalizat, uneori accese epileptiforme.
În formele grave apare abatere și anemie pronunțată
și ușoară febră.
Nu numai teniile adulte pot provoca îmbolnări ci
și formele larvare.
Simptomatologie în aceste cazuri diferă de ceea a
tenilozelor, astfel că stările de boală au primit denumiri
diferite: cisticercoză, tetratiridioză, etc.
În tratamentul teniozelor adulte se recomandă
medicamentele tenifuge.

Tenioza

TENIOZA






Agentul cauzal: diferite specii de tenii, Dipylidium
canium, Echinococcus granulusus.
Manifestări clinice: tulburări digestive, respiratorii,
prurit.
Tratament: medicamente tenifuge.
Prin tenioza se înțelege un complex de manifestări
patologice produse de diferite tipuri de cestode în
stare adultă.
Tipul manifestărilor clinice și intesitatea lor este funcție
de specia și numărul de cestode ce parazitează animalul
precum și de vârsta și starea lui de întreținere.
Teniile sunt viermi lați, în formă de panglică alcătuiți
din mai multe segmente.
Ouăle sunt eliminate în mediul ambiant, în interiorul
segmentelor numite proglote.
Pentru dezvoltarea ulterioară de la ou până la adult,
toate teniile au nevoie de una sau mai multe gazde
intermediare ( animale domestice și sălbatice ).
Semnele clinice se manifestă prin tulburări digestive,
apetit capricios, slăbire, abdomen balonat, colici.
La tineret, se observă tuse, sufocare, respirație
dipneică, prurit generalizat, uneori accese epileptiforme.
În formele grave apare abatere și anemie pronunțată
și ușoară febră.
Nu numai teniile adulte pot provoca îmbolnări ci
și formele larvare.
Simptomatologie în aceste cazuri diferă de ceea a
tenilozelor, astfel că stările de boală au primit denumiri
diferite: cisticercoză, tetratiridioză, etc.
În tratamentul teniozelor adulte se recomandă
medicamentele tenifuge.

Tuberculoza

TUBERCULOZA



Agentul cauzal: bacilul tuberculozei
Perioada de incubație: mai multe săptămâni
Manifestări clinice: febră intermitentă, pierdere
în greutate, tulburări respiratorii, tuse.
Profilaxie: evitarea contactului cu animale tuberculoase
și eliminarea câinilor depistați bolnavi.
Carnivorele domestice sunt mai receptive la infecția
cu bacilii de tip bovin, mai puțin față de bacilii de tip
uman și nereceptivi față de bacilii de tip aviar.
În general, tuberculoza are un mers cronic, evoluând
un timp îndelungat fără nici o manifestare clinică.
Atunci când tuberculoza cronică ajunge într-o fază
clinică, în afară de tulburările organice extrem de variate
și dependente de sediul leziunilor, există și o serie de
manifestări comune tuturor bolnavilor cu leziuni evolutive.
Starea generală și de întreținere se înrăutățește, mergând
cu timpul spre cahexie.
În general, apare astenia, starea subfebrilă și slăbirea
progresivă.
Tuberculoza pulmonară se manifestă prin fenomene
respiratorii și leziuni pulmonare, uneori putându-se pune în
evidență prezența cavernelor prin radiografie.
Tuberculoza organelor abdominale este adesea însoțită
de ascită, tulburări digestive slăbire progresivă și anemie.
Tuberculoza cutanată la carnasiere este frecventă decât
la alte specii.
Se manifestă prin ulcere cutanate care nu au tendința
de vindecare.
Se recomandă a nu se trata câinii bolnavi, fiindcă atunci
când se pune diagnosticul, leziunile sunt deschise, microbii
sunt constant răspândiți în mediul ambiant, ceea ce
constituie un permanent pericol pentru om și celelalte animale.

Tuberculoza

TUBERCULOZA



Agentul cauzal: bacilul tuberculozei
Perioada de incubație: mai multe săptămâni
Manifestări clinice: febră intermitentă, pierdere
în greutate, tulburări respiratorii, tuse.
Profilaxie: evitarea contactului cu animale tuberculoase
și eliminarea câinilor depistați bolnavi.
Carnivorele domestice sunt mai receptive la infecția
cu bacilii de tip bovin, mai puțin față de bacilii de tip
uman și nereceptivi față de bacilii de tip aviar.
În general, tuberculoza are un mers cronic, evoluând
un timp îndelungat fără nici o manifestare clinică.
Atunci când tuberculoza cronică ajunge într-o fază
clinică, în afară de tulburările organice extrem de variate
și dependente de sediul leziunilor, există și o serie de
manifestări comune tuturor bolnavilor cu leziuni evolutive.
Starea generală și de întreținere se înrăutățește, mergând
cu timpul spre cahexie.
În general, apare astenia, starea subfebrilă și slăbirea
progresivă.
Tuberculoza pulmonară se manifestă prin fenomene
respiratorii și leziuni pulmonare, uneori putându-se pune în
evidență prezența cavernelor prin radiografie.
Tuberculoza organelor abdominale este adesea însoțită
de ascită, tulburări digestive slăbire progresivă și anemie.
Tuberculoza cutanată la carnasiere este frecventă decât
la alte specii.
Se manifestă prin ulcere cutanate care nu au tendința
de vindecare.
Se recomandă a nu se trata câinii bolnavi, fiindcă atunci
când se pune diagnosticul, leziunile sunt deschise, microbii
sunt constant răspândiți în mediul ambiant, ceea ce
constituie un permanent pericol pentru om și celelalte animale.

Hepatita Infecțioasă a Câinelui ( Boala lui Rubarth )

HEPATITA INFECȚIOASĂ A CÂINELUI ( BOALA LUI RUBARTH )





Agentul cauzal: Adenovirus
Perioada de incubație: 4 - 6 zile
Manifestări clinice: febră mare, diaree hemoragică,
vomitări.
Profilaxia: vaccinare
Sunt receptivi la infecție câinii, diferite, specii de
vulpi și lupul.
Receptivitatea cea mai mare o au cățeii între 2 - 6
lunii.
Sub și peste această vârstă, receptivitatea cea mai
mare o au cățeii între 2 - 6 luni.
Sub și peste această vârstă, receptivitate scade, animalele
îmbolnăvidu-se foarte rar.
Boala debutează prin febră ( 40 - 41 grade celsius ),
iar evoluția poate fi supraacută sau acută.
În forma supraacută, se observă o stare de abatere
pronunțată, diaree, vomitări, convulsii, moartea
producându-se în câteva ore.
În forma acută se observă apatie, tulburări digestive,
vomitări și diaree uneori hemoragică, sete mărită,
dureri la palpitația ficatului și reacție ganglionară evidentă.
Uneori se observă o stare isterică.
Boala durează în cazul formei acute 2 - 4 zile și se
termină în cele mai multe cazuri cu moartea.
Alteori, durata bolii este 1- - 15 zile și se termină cu
vindecarea.
Vaccinarea la câinii mai mari de un an este bine să se
facă cu un vaccin bi sau trivalent, scopul de a reduce
numărul intervențiilor.
Cățelele pentru reproducție vor fi revaccinate după un
interval de 6 luni de la ultima perioadă de călduri.
Cățeii care provin din mame nevaccinate se recomandă
a fi vaccinați imediat după împlinirea vârstei de 15 zile,
iar cei proveniți din mame imunizate vor fi vaccinați la
vârsta de 2 luni cu rapel după 2 luni și apoi după 4 luni.
În cazul folosirii unui vaccin bi sau trivalent, acesta nu
se poate administra mai devreme de 3 luni, până cățelul
nu pierde toți anticorpi antijigodioși moșteniți de la mamă,
astfel antigel este neutralizat.

Hepatita Infecțioasă a Câinelui ( Boala lui Rubarth )

HEPATITA INFECȚIOASĂ A CÂINELUI ( BOALA LUI RUBARTH )





Agentul cauzal: Adenovirus
Perioada de incubație: 4 - 6 zile
Manifestări clinice: febră mare, diaree hemoragică,
vomitări.
Profilaxia: vaccinare
Sunt receptivi la infecție câinii, diferite, specii de
vulpi și lupul.
Receptivitatea cea mai mare o au cățeii între 2 - 6
lunii.
Sub și peste această vârstă, receptivitatea cea mai
mare o au cățeii între 2 - 6 luni.
Sub și peste această vârstă, receptivitate scade, animalele
îmbolnăvidu-se foarte rar.
Boala debutează prin febră ( 40 - 41 grade celsius ),
iar evoluția poate fi supraacută sau acută.
În forma supraacută, se observă o stare de abatere
pronunțată, diaree, vomitări, convulsii, moartea
producându-se în câteva ore.
În forma acută se observă apatie, tulburări digestive,
vomitări și diaree uneori hemoragică, sete mărită,
dureri la palpitația ficatului și reacție ganglionară evidentă.
Uneori se observă o stare isterică.
Boala durează în cazul formei acute 2 - 4 zile și se
termină în cele mai multe cazuri cu moartea.
Alteori, durata bolii este 1- - 15 zile și se termină cu
vindecarea.
Vaccinarea la câinii mai mari de un an este bine să se
facă cu un vaccin bi sau trivalent, scopul de a reduce
numărul intervențiilor.
Cățelele pentru reproducție vor fi revaccinate după un
interval de 6 luni de la ultima perioadă de călduri.
Cățeii care provin din mame nevaccinate se recomandă
a fi vaccinați imediat după împlinirea vârstei de 15 zile,
iar cei proveniți din mame imunizate vor fi vaccinați la
vârsta de 2 luni cu rapel după 2 luni și apoi după 4 luni.
În cazul folosirii unui vaccin bi sau trivalent, acesta nu
se poate administra mai devreme de 3 luni, până cățelul
nu pierde toți anticorpi antijigodioși moșteniți de la mamă,
astfel antigel este neutralizat.

Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiunile Ginecologice 2

STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE 2


Boli ginecologice asociate cu boli ale altor organe și sisteme.

Asociate cu boli ale organelor de locomoție

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.


Asociate cu boli ale sistemului nervos periferic.

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița,
Radbov, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda,
Veneția de Jos.

Asociate cu sechele ale proceselor inflamatorii în cavitatea abdominală ( periviscerite )

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

Asociate cu sechele după tromboflebite.

- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș,
Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

Asociate cu boli ale sistemului cardio-vascular.

- Călimănești, Vatra Dornei.

Asociate cu boli ale organelor digestive și glande anexe.

- Herculane, Slănic-Moldova, Vatra Dornei, Victoria.
- Geoagiu, 1 Mai, Veneția de Jos.

Asociate cu tulburări de nutriție.

- Olănești, Snănic-Moldova.
- Bălțătești, Mangalia, Pucioasa.

Asociate cu boli ale rinichilor și căilor urinare.

- Călimănești, Olănești.

Asociate cu boli de piele.

- Bazna, Eforie Nord, Herculane, Techirghiol.
- Mangalia, Pucioasa.

Asociate cu boli ale organelor respiratorii și ale căilor respiratorii superioare.

- Eforie Nord, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Slănic-Moldova, Techirghiol.

Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiunile Ginecologice 2

STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE 2


Boli ginecologice asociate cu boli ale altor organe și sisteme.

Asociate cu boli ale organelor de locomoție

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.


Asociate cu boli ale sistemului nervos periferic.

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița,
Radbov, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda,
Veneția de Jos.

Asociate cu sechele ale proceselor inflamatorii în cavitatea abdominală ( periviscerite )

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

Asociate cu sechele după tromboflebite.

- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș,
Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

Asociate cu boli ale sistemului cardio-vascular.

- Călimănești, Vatra Dornei.

Asociate cu boli ale organelor digestive și glande anexe.

- Herculane, Slănic-Moldova, Vatra Dornei, Victoria.
- Geoagiu, 1 Mai, Veneția de Jos.

Asociate cu tulburări de nutriție.

- Olănești, Snănic-Moldova.
- Bălțătești, Mangalia, Pucioasa.

Asociate cu boli ale rinichilor și căilor urinare.

- Călimănești, Olănești.

Asociate cu boli de piele.

- Bazna, Eforie Nord, Herculane, Techirghiol.
- Mangalia, Pucioasa.

Asociate cu boli ale organelor respiratorii și ale căilor respiratorii superioare.

- Eforie Nord, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Slănic-Moldova, Techirghiol.