Poezia Grui-Sânger Codrul-Fără-Viaţă partea a-I-a Vasile Alecsandri

  Cică au fost odată un hoţ năprasnic
  ce se numea Grui-Sânger.El locuia
  într-un codru întunecos şi omorâtor
  ce-i ziceau Codrul-fară-viată....
                                        etc.,etc.
                           ( POVESTE VECHE )                       


    CODRUL-FĂRĂ-VIAŢĂ

                       I

În cea pădure veche, grozavă, infernală,
Cine-au aflat în lume de codrul-fără-viaţă
Şi n-au simţit în suflet un crunt fior de gheaţă?


Cărarea-i încâlcită şi umbra e mortală,
Şi arbori, stânci, prăpastii și oricare făptură
Iau forme urieşe prin negura cea sură,
Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri,
De zmei culcaţi pe dâmburi, de şerpi ascunşi în găuri,
De toate-acele feare povestice, de pradă,
Ce luna giulgiuieşte cu alba ei zăpadă,
Copacii întind braţe lungi, ameninţătoare,
Nălţând pe toată culmea câte-o spânzurătoare;
Şi stâncile, fantasme pleşuve, mute, oarbe
Deschid largi, negre peşteri menite de a soarbe
În umbra lor adâncă şi de misteruri plină
Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.
În funduri de prăpastii se bat mereu de maluri
Şiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri;
Şi  aburi într-amurgul din ele se ridică
Ce-n rouă sângerândă pe frunzi uscate pică,
Sau merg. de se aşează pe stânci, pe vârf de munte
Ca palide vedenii cu pletele cărunte.




O crânceană orgie de sânge, de cruzime
Îmbată umbra mută ce zace la desime,
Ş-ades în mez de noapte s-aude prin tăcere
O surdă lovitură, un vaiet de durere,
Apoi un zbor de vulturi şi urlete hidoase
De lupi ce vin să-mparte a victemelor oase,
Şi straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună
Ca clocotul de codri când cerurile tună.
Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare
Ivindu-se pe munte o naltă aratare
Ce stă în dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mână...
Şi până-n ziuă urlă dulăii de la stână.


Amar de cine intră prin ramurile dese
Acodrului de moarte! Sărmanul, dacă iese,
El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis,
Ce caută cărarea mormântului deschis...
Acolo-i cuibul spaimei şi adăpostul urei.


Grui-Sânger, ucigaşul, e regele pădurei!

Poezia Grui-Sânger Codrul-Fără-Viaţă partea a-I-a Vasile Alecsandri

  Cică au fost odată un hoţ năprasnic
  ce se numea Grui-Sânger.El locuia
  într-un codru întunecos şi omorâtor
  ce-i ziceau Codrul-fară-viată....
                                        etc.,etc.
                           ( POVESTE VECHE )                       


    CODRUL-FĂRĂ-VIAŢĂ

                       I

În cea pădure veche, grozavă, infernală,
Cine-au aflat în lume de codrul-fără-viaţă
Şi n-au simţit în suflet un crunt fior de gheaţă?


Cărarea-i încâlcită şi umbra e mortală,
Şi arbori, stânci, prăpastii și oricare făptură
Iau forme urieşe prin negura cea sură,
Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri,
De zmei culcaţi pe dâmburi, de şerpi ascunşi în găuri,
De toate-acele feare povestice, de pradă,
Ce luna giulgiuieşte cu alba ei zăpadă,
Copacii întind braţe lungi, ameninţătoare,
Nălţând pe toată culmea câte-o spânzurătoare;
Şi stâncile, fantasme pleşuve, mute, oarbe
Deschid largi, negre peşteri menite de a soarbe
În umbra lor adâncă şi de misteruri plină
Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.
În funduri de prăpastii se bat mereu de maluri
Şiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri;
Şi  aburi într-amurgul din ele se ridică
Ce-n rouă sângerândă pe frunzi uscate pică,
Sau merg. de se aşează pe stânci, pe vârf de munte
Ca palide vedenii cu pletele cărunte.




O crânceană orgie de sânge, de cruzime
Îmbată umbra mută ce zace la desime,
Ş-ades în mez de noapte s-aude prin tăcere
O surdă lovitură, un vaiet de durere,
Apoi un zbor de vulturi şi urlete hidoase
De lupi ce vin să-mparte a victemelor oase,
Şi straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună
Ca clocotul de codri când cerurile tună.
Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare
Ivindu-se pe munte o naltă aratare
Ce stă în dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mână...
Şi până-n ziuă urlă dulăii de la stână.


Amar de cine intră prin ramurile dese
Acodrului de moarte! Sărmanul, dacă iese,
El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis,
Ce caută cărarea mormântului deschis...
Acolo-i cuibul spaimei şi adăpostul urei.


Grui-Sânger, ucigaşul, e regele pădurei!

Poezia Din Mărgăritărele de Vasile Alecsandri

      DIN   MĂRGĂRITĂRELE
           (1852-1862)

  Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simţitor,
  Precum roua dimineţii, se înalţă tainic nor


  Şi se duc de se revarsă pe al Domnului altar
  În odoare preţioase, în ceresc mărgăritar.

Poezia Din Mărgăritărele de Vasile Alecsandri

      DIN   MĂRGĂRITĂRELE
           (1852-1862)

  Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simţitor,
  Precum roua dimineţii, se înalţă tainic nor


  Şi se duc de se revarsă pe al Domnului altar
  În odoare preţioase, în ceresc mărgăritar.