Poezia Odă Ostașilor Români de Vasile Alecsandri

ODĂ OSTAŞILOR ROMÂNI


Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!

                               
Am cântat în tinereşe strămoşeasca vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaus un renume
Dus pe dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!


                               
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumei pusă în mirare,
Că din vultur naste, din stejar răsare!


                               
De la domn pân‘ la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă
Ş-arătând, precum prin nouri mândru soare se arată,
Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată!


                                
Să traiţi, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute
A străbate triumfalnic în cetaţi şi în redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei întăi aţi pus piciorul,
Înfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând o ţară mică peste-o mare-mpărăţie!


                                
O, viteji de viţă veche! Auziţi în depărtare
Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?...
Sunt bătăile de inimi al întregui neam al nostru
Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!


                                
O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra deasă de lungi seculi adunată?
E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
E triumful luptei voastre, soarele neastânărei!


                                
Dragii mei! din focul luptei oţeliţi cînd vă-ţi întoarce
La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
Tot poporul: rudă, frate,soră, mamă şi părinte,
Ca la domni, cu pâni şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
Căci din voi fieşte care poartă-n frunte o cunună
Şi de gloria de astăzi şi de gloria străbună!


                                
Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zioreşte!
Viitorul României dat-au murgu ce-ncolţeşte!
O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare
Care creşte cu mărirea unui neam în deşteptare.
Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz, zice.







                                                                                    Mirceşti 28 noiembrie 1877
                               

Poezia Odă Ostașilor Români de Vasile Alecsandri

ODĂ OSTAŞILOR ROMÂNI


Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!

                               
Am cântat în tinereşe strămoşeasca vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaus un renume
Dus pe dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!


                               
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumei pusă în mirare,
Că din vultur naste, din stejar răsare!


                               
De la domn pân‘ la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă
Ş-arătând, precum prin nouri mândru soare se arată,
Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată!


                                
Să traiţi, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute
A străbate triumfalnic în cetaţi şi în redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei întăi aţi pus piciorul,
Înfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând o ţară mică peste-o mare-mpărăţie!


                                
O, viteji de viţă veche! Auziţi în depărtare
Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?...
Sunt bătăile de inimi al întregui neam al nostru
Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!


                                
O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra deasă de lungi seculi adunată?
E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
E triumful luptei voastre, soarele neastânărei!


                                
Dragii mei! din focul luptei oţeliţi cînd vă-ţi întoarce
La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
Tot poporul: rudă, frate,soră, mamă şi părinte,
Ca la domni, cu pâni şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
Căci din voi fieşte care poartă-n frunte o cunună
Şi de gloria de astăzi şi de gloria străbună!


                                
Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zioreşte!
Viitorul României dat-au murgu ce-ncolţeşte!
O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare
Care creşte cu mărirea unui neam în deşteptare.
Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz, zice.







                                                                                    Mirceşti 28 noiembrie 1877
                               

Poezia Hora De La Plevna de Vasile Alecsandri

                                             
HORA DE LA PLEVNA



Colo-n Plevna şi-n redute
Stau păgânii mii şi sute,
Stau  la pândă tupilaţi
Ca zăvozi de cei turbaţi.
                                         

                                            
Las‘ să şeadă mari şi mici...
Trageţi horă,măi voinici!


Sus,în tabăra turcească
Dat-au tusa măgărească
Răpciugoşii crunt tuşesc,
Cu ghiulele-n stropesc.


Las‘ să crăpe, mici şi mari...
Trageţi hora, măi tunari!
Jos în vale, pe căsăpie:
Şi cercheji merei cumpliţi
Rup cu dinţii din răniţii.


Las‘ să rupă...rupe-i-aş!
Trageţi hora, călăraşi


                                            
Ziua, noaptea, glonţii plouă,
Tot pământu-i ud de rouă.
Nu e rouă din senin,
Ci e sânge de creştin.
         

Las‘ să  ploaie ca din nori,
Trageţi hora, roşiori!


Iaca, mă!... din parapete
Vine-o scroafă ca să fete
Opt godaci ş-un godăcel,
Toţi cu râtul de oţel.


Las‘ să ploaie ca din nori,
Trageţi hora, măi copii!


                                              
Ne-a veni nouă-odată
Zi de plată şi răsplată
Să-l aducem la aman
Pe Gaziul de Osman.
Vie!... ura!... la Balcani!
Trageţi hora, măi curcani!


Cât e negru, cât e soare,
Moartea şede pânditoare
Şi prin şanţuri şi prin râpi,
Şi tot bate din aripi,


Las‘ să bată până mâni...
Trageţi hora, măi români!

Poezia Hora De La Plevna de Vasile Alecsandri

                                             
HORA DE LA PLEVNA



Colo-n Plevna şi-n redute
Stau păgânii mii şi sute,
Stau  la pândă tupilaţi
Ca zăvozi de cei turbaţi.
                                         

                                            
Las‘ să şeadă mari şi mici...
Trageţi horă,măi voinici!


Sus,în tabăra turcească
Dat-au tusa măgărească
Răpciugoşii crunt tuşesc,
Cu ghiulele-n stropesc.


Las‘ să crăpe, mici şi mari...
Trageţi hora, măi tunari!
Jos în vale, pe căsăpie:
Şi cercheji merei cumpliţi
Rup cu dinţii din răniţii.


Las‘ să rupă...rupe-i-aş!
Trageţi hora, călăraşi


                                            
Ziua, noaptea, glonţii plouă,
Tot pământu-i ud de rouă.
Nu e rouă din senin,
Ci e sânge de creştin.
         

Las‘ să  ploaie ca din nori,
Trageţi hora, roşiori!


Iaca, mă!... din parapete
Vine-o scroafă ca să fete
Opt godaci ş-un godăcel,
Toţi cu râtul de oţel.


Las‘ să ploaie ca din nori,
Trageţi hora, măi copii!


                                              
Ne-a veni nouă-odată
Zi de plată şi răsplată
Să-l aducem la aman
Pe Gaziul de Osman.
Vie!... ura!... la Balcani!
Trageţi hora, măi curcani!


Cât e negru, cât e soare,
Moartea şede pânditoare
Şi prin şanţuri şi prin râpi,
Şi tot bate din aripi,


Las‘ să bată până mâni...
Trageţi hora, măi români!