Poezia Cîntecul Spicelor de Lucian Blaga

CÎNTECUL SPICELOR


Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte,
cînd secera lunii pe boltă apare.
Ca fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.


O vorbă-și trec spicele - fete-n văpaie :
secerea lunei e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genuchi, să ne culce pe spate, în arderea vîntului ?



Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pămîntului
li s-a menit să apună.

Poezia Creaturi de Vară de Lucian Blaga

CREATURI DE VARĂ


Pe subt-brazi, pe subt bătrînii,
licuricii-licurici.
creaturi de vară,
își aprind fosforescența
străvezie, selenară.


Printr-atîția martori mici
se-nfiripă-vis de faun,
sî mî facî de ocară.


Pe subt brazi, pe subt bătrînii,
nici o zînă nu-și aprinde
măcar coapse, măcar sînii,
cum fac verzii licurici ?

Poezia Vară de Noiembrie de Lucian Blaga

VARĂ DE NOIEMBRIE


Iubito-mbogățește-ți cîntărețul,
mută-mi cu mîna ta în suflet lacul,
și ce mai vezi, văpaia și înghețul,
dumbrava, cerbii, trestia și veacul.
Cum stăm în fața toamnei, muți,
sporește-mi inima c-o ardere, c-un gînd.
Solar e tîlcul ce tu știi oricînd
atîtor lucruri să-mprumuți.



O, lumea, dacă nu-i o amăgire,
ne este un senin veșmînt.
Că ești cuvînt, că ești pămînt,
nu te dezbraci de ea nicicînd.
O, umea e albastră haină,
în care ne cuprindem, strînși în taină,
ca vara sîngelui să nu se piardă,
ca vraja basmului mereu să ardă.

Poezia Răsunet În Noapte de Lucian Blaga

RĂSUNET IN NOAPTE


Nemișcați deodată brazii !
Sevele s-așează-n noapte.
Iese liniștea din munte
unde locul i-a fost strîmt.
Numai undeva-n prăpăstii
un izvor mai are șoapte
și o bufniță cuvînt.


Strîns ținută sub surdină
ca o pîlnie de lumină
inima tresare.
Și răspunde-n Ursa-Mare.