Poezia Cîntecul Brumelor, Urmelor de Lucian Blaga

CÎNTECUL BRUMELOR, URMELOR


Ca o pulbere de-argint
înghețase roua.
Brumelor s-au născocit -
era ziua doua.


În dumbrăvi încremeneau
stinse-n scrum de vise
ca-ntr-o lume de cristal
sevele închise.


Pe sub zarea unde rar
ne era popasul,
ne lăsăm pecețile -
urmele, cu pasul.



Cu al Ariadnei fir
înseamnam întinsul -
pentru cînd ne-om părăsi
albul, paradisul.



Brumele s-au nimicit -
era ziua noua.
Duhul lumilor prea cald
dezghețase roua.



Mulcom încă scumpul gînd
către-un loc mă-ndrumă,
unde soarele îți bea
urmele din brumă.

Poezia Cîntecul Brumelor, Urmelor de Lucian Blaga

CÎNTECUL BRUMELOR, URMELOR


Ca o pulbere de-argint
înghețase roua.
Brumelor s-au născocit -
era ziua doua.


În dumbrăvi încremeneau
stinse-n scrum de vise
ca-ntr-o lume de cristal
sevele închise.


Pe sub zarea unde rar
ne era popasul,
ne lăsăm pecețile -
urmele, cu pasul.



Cu al Ariadnei fir
înseamnam întinsul -
pentru cînd ne-om părăsi
albul, paradisul.



Brumele s-au nimicit -
era ziua noua.
Duhul lumilor prea cald
dezghețase roua.



Mulcom încă scumpul gînd
către-un loc mă-ndrumă,
unde soarele îți bea
urmele din brumă.

Poezia Epitaf Pentru Euridike de Lucian Blaga

EPITAF PENTRU EURIDIKE



Cineva într-o zi te-a luat, Euridike, de mînă
ducîndu-te foarte departe
prin negura care desparte.
În întunericul meu locuiești
de-atunci ca o stea în fîntînă.
Cînd nicăieri nu mai ești,
ești în mine. Ești, iată, Aducere-aminte,
singur triumf al vieții
asupra morții și ceții.

Poezia Epitaf Pentru Euridike de Lucian Blaga

EPITAF PENTRU EURIDIKE



Cineva într-o zi te-a luat, Euridike, de mînă
ducîndu-te foarte departe
prin negura care desparte.
În întunericul meu locuiești
de-atunci ca o stea în fîntînă.
Cînd nicăieri nu mai ești,
ești în mine. Ești, iată, Aducere-aminte,
singur triumf al vieții
asupra morții și ceții.