Poezia Întîlniri de Lucian Blaga

ÎNTÎLNIRI


Cum s-a făcut, nu-i bine să cunoaștem.
Știm doar că-n spații și în vis
noi ne-ntîlnim mereu aceași,
mereu sub pomul interzis.



Așa fu ieri și fi-va astăzi
un ceas umbrelnic, prea amar.
Pentru noi doi un loc se naște
prin anotimpuri tot mai rar.



De pretutindenea suflînd - un vînt
ne întețește-o clipă nimbul,
ce-l dobîndirăm cu întîrziere -
ca să ni-l pierdem prea curînd.

Poezia Iubire de Lucian Blaga

IUBIRE


Iubești - cînd ulciorul de-aramă
se umple pe rînd, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.



Iubești - cînd suavă icoană,
ce-ți faci, în durere prin veac
o ții înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.



Iubești - cînd sub timpuri prin sumbre
vîltori, unde ajung sorii,
te-avînți să culagi printre umbre
bălaiul surîs al comorii.




Iubești - cînd simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-așteaptă
nu moartea, ci altă poveste.



Iubești - cînd întreaga făptură
cu schimbul, odihnă, furtună
îți este-n aceeași măsură,
și lavă pătrunsă de lună.

Poezia Cîntecul Brumelor, Urmelor de Lucian Blaga

CÎNTECUL BRUMELOR, URMELOR


Ca o pulbere de-argint
înghețase roua.
Brumelor s-au născocit -
era ziua doua.


În dumbrăvi încremeneau
stinse-n scrum de vise
ca-ntr-o lume de cristal
sevele închise.


Pe sub zarea unde rar
ne era popasul,
ne lăsăm pecețile -
urmele, cu pasul.



Cu al Ariadnei fir
înseamnam întinsul -
pentru cînd ne-om părăsi
albul, paradisul.



Brumele s-au nimicit -
era ziua noua.
Duhul lumilor prea cald
dezghețase roua.



Mulcom încă scumpul gînd
către-un loc mă-ndrumă,
unde soarele îți bea
urmele din brumă.

Poezia Epitaf Pentru Euridike de Lucian Blaga

EPITAF PENTRU EURIDIKE



Cineva într-o zi te-a luat, Euridike, de mînă
ducîndu-te foarte departe
prin negura care desparte.
În întunericul meu locuiești
de-atunci ca o stea în fîntînă.
Cînd nicăieri nu mai ești,
ești în mine. Ești, iată, Aducere-aminte,
singur triumf al vieții
asupra morții și ceții.