Poezia În Tei de Nichita Stănescu

ÎN TEI



Papaciocari și geanabeți
se-ntoarnă cu ciomege, beți
De cap de om un chil de spirt
au gîlgîit în colț, la birt
Și-s rîgîiți și cîrni la bașcă
de după rang, de după gașcă,
c-așa-i dichisul de-a războiul...
Și geanabeți, papaciocari
( să-i trag în rilă de coțcari )
ți-au căpușit cu bocet ochii,
uda-i-ar rîșna babei Dochii...
...Și ce e dacă-n caldarîm
gini cuvîntul galgalîm ? !
Sub baldachin de-i baeram,
să știi că-i baeram de săbii...

.........................................................................................

Gagico, fa, văzuși pe ram ?
sînt șaptezeci și opt de vrăbii  ! !...



                                                      Miercuri 16  Martie 1955

Poezia Pămînt Arzînd de Nichita Stănescu

PĂMÎNT ARZÎND


Mai ții minte ceața-n gînd ?
...Răscruci în jos, răscruci la cruce,
și-n ochii negri la răscruce
pămînt arzînd, pămînt arzînd !...



Și nopțile ne-au fost întregi.
Întregi au fost și cele zile
cînd stîncile din șapte mile,
au chibzuit în visuri, legi.



Pămînt arzînd, pămînt arzînd...
am ridicat în tine schele,
nu să te urci pe ele-n stele
...Căci stelele nu-s tot pămînt ?


                                                           joi 17 Martie 1955

Poezia La marginea Ploieștiului Înserat ( Înserare ) de Nichita Stănescu

La Marginea Ploieștiului înserat ( Înserare )




Sperietoarea ciorilor stă, șleampăt
în lanul cel răstălmăcit de vînturi
și pîrîie cu ghiotura, din scînduri,
scîrbită rău de-atît și-atîta cleampăt.



Încet, din urmă, adunîndu-și pașii
Ion răsare-alături pe cărare
cu mîinile-afundate-n buzunare,
așa cum a gîndit că fac borfașii.


Cu fața alungită alungită și plouată,
pe mușuroiu-nvăluit de seară
se-așează răvășit din cale-afară
și-ndrăgostit de cinci femei de-odată !




                                                                        Vineri 18 Martie 1955

Poezia Țapul de Nichita Stănescu

ȚAPUL



Simțind că vinele-i se rup,
un țap zări în față-i lup.
De zăpăcit și de buimac
așa-l picni la coadă bîțu,
c-abia mai scoase-un ,, cuțu, cuțu ''
proptindu-se de un copac.
Și svîc, pe-alături, ochii-i, plînșii !
Dar lupu, cutră și putoare,
întinse mutra-i zîmbitoare
ajungătoare, lunguiață,
și i se proțăpi în față
lăsînd cărare între dînșii,
de-o zvîrlitură de vătrai ;
Zbîrlind pe șiră coama-i creață,
se bucură din strungăreață :
- Zi... ,,cuțu-cuțu'', hai ?


                                                               vineri 4 Martie 1955