IARNA PE ULIȚĂ
A-nceput de ieri să cadă
Cîte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Și pe rîu e numai fum.
Vîntul-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sînt copii. Cu multe sănii.
De pe coastă vin țipînd,
Și se-mping și sar rîzînd ;
Prin zăpadă fac mătănii
Vrînd-nevrînd.
Gură fac ca roata morii ;
Și de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gîlcevesc
Vrăbii gureșe, cînd norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum din sfadă,
Stau pe-ncăierete ăuși ;
Cei mai mici, de foame-aduși,
Se scîncesc și plîng grămadă
Pe la uși.
Colo-n colț acum răsare
Un copil, al nu știu cui ;
Largi de-un cot sînt pașii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturînd pămîntul
Și-o tîrăște-abea, abea :
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vîntul
Dac-o vrea !
El e sol, precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi, de aceea-i încruntat,
Și s-avîntă, și se crede
Că-i bărbat ;
Cade-n brînci și se ridică
Dînd pe ceafă puțintel
Toată lîna unui miel :
O căciulă mai voinică
Decît el.
Și tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc - să mi te ții !
Colo, zgomotoasă gloată,
De copii !
Ei degrabă-n jur chitește
Vreun ocol, căci e pierdut,
Dar copii l-au văzut !
Toată ceata năvălește
Pe-ntrecut.
- ,,Uite-i mă, căciula, frate,
Mare cît o zi de post -
Aoleu, ce urs mi-a fost !
Au sub dînsa șapte sate
Adăpost !''
Unii-l iau grăbit la vale,
Alții-n glumă parte-i țin -
Uite-i, fără pic de vin,
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creștin !
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Și încins cu sfori de tei,
Stă pe loc acum să vadă
Și ea ce-i.
S-oțărește rău bătrîna
Pentru micul Barbă-Cot,
- ,,Ați înnebunit de tot -
Puiul mamii, dă-mi tu mîna
Să te scot !''
Cică vrei să stingi cu paie
Focul cînd e-n clăi cu fîn,
Și-apoi zici că ești romîn !
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpîn.
Ca pe-o bufniță-o-nconjoară
Și-o petrec cu chiu, cu vai,
Și se țin de dînsa scai,
Plină-i strîmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu buna
Șă-și păzească drumul lor !
Rîd și sar într-un picior,
Se-nvîrtesc și țipă-ntr-una
Mai cu zor.
Baba și-a uitat învățul :
Bate,-njură, dă din mîni :
-,,Dracilor, sînteți păgîni ?
Maica mea ! Să stai cu bățul
Ca la cîni !''
Și cu bățul se-nvîrtește
Ca să-și facă-n jur ocol :
Dar abia e locul gol ;
Și mulțimea năvălește
Iarăși stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan :
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n săn și face cruce
De satan.
Ba se răscolesc și cînii
De prin curți, și sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirați bătrînii
Din bordei.
- ,,Ce-i pe drum atîta gură ?''
-,,Nu-i nimic. Copii ștrengari.''
-,,Ei, auzi ! Vedea-i-aș mari,
Parcă trece-adunătură
De tătări !''
