POVESTEA GÎȘTELOR
Un gîscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Și-ntr-o mîn-avea papucii,
Nu știu cum i s-a-ntîmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat !
Căci erau cu-alesătură,Fără leac de tivitură -
Ce păcat !
Gîștele-auzind cum zbiară :
,,Auleo ! Păpucii mei !''
Într-un suflet alergară
Și-ntrebau mirate ce-i
,,Am rămas'', plîngea gîscanul,
,,Păgubaș de patru lei !
Iată-mă desculț, sărmanul !
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei !''
,,Haideți toți, și moși, și babe
Să-i cătăm pe rîu acu !''
Repede-notînd din labe
Cîrdul tot pe rîu trecu.
,,I-ai găsit ?'' - ,,Eu nu, surată,
Ce mă-ntrebi așa și tu !''
Toate-apoi strigau deodată :
,,Bată-i pacostea să-i bată !
Nici eu nu !''
Vara-ntreagă tot umblară,
Dar păpucii duși au fost !
Și-au să umble și la vară
Pînă ce le-or da de rost !
Iar gîscanul merge, vine,
Face cruci și ține post.
,,Nu-i găsesc 1 Sărac de mine
Iar desculț e, vezi tu bine,
Lucru prost !''
Gîștele de-atunci, în cale
Cînd văd apa undeva,
Căutînd pornesc agale
Tot crezînd că-i vor afla.
Vin și rațe să le-ajute :
Mac-mac-mac și ga-ga-ga !
Mac-mac-mac ! Haid', vino, du-te,
Zile-așa pe rîu pierdute !
Ga-ga-ga !
Iar cînd gîștele stau gloată
Și prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor roată
Să te-ntrebe : ,,Ce ne-aduci ?
Ai găsit păpucii ? Spune !''
Tu la fug-atunci s-apuci !
Sî-sî-sî ! Tot fac nebune
Și te mușcă, doar le-ai spune
De păpuci !