Poezia Săniuța de George Coșbuc

SĂNIUȚA



Neaua peste tot s-a pus ,
A venit iarna drăguța,
Hai copii, pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuța.




Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară;
Fără cai și boi
Săniuța fuge, zboară.




Toți sunt rumeni la
Mulți coboară și mulți suie,
Unii rîd, fac mare haz,
Alții capătă cucuie.

Poezia Săniuța de George Coșbuc

SĂNIUȚA



Neaua peste tot s-a pus ,
A venit iarna drăguța,
Hai copii, pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuța.




Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară;
Fără cai și boi
Săniuța fuge, zboară.




Toți sunt rumeni la
Mulți coboară și mulți suie,
Unii rîd, fac mare haz,
Alții capătă cucuie.

Poezia Iarna de Demostene Botez

IARNA



Sfredeluș cu alți băieți
Se cufundă prin nămeți,
Și ridică în ogradă
Un om mare de zăpadă.
Are trup, fără picioare,
Cu o căpățână mare,
Ochii negri, din cărbune,
Seamănă cu două prune.
Pare tot dintr-o bucată
Și acoperit cu vată.
Alb, ca-ntr-un cearșaf, în ger,
Cade ca un bărbier.
E umflat și e bondoc,
Ca-mbrăcat într-un cojoc.
Și de-l încălzește-o rază
Când e soare la amiază,
El începe-ncet să plângă.
I-a căzut urechea stângă
Și pe urmă până-n seară
Nasul s-a topit: pic, pic,
Parcă ar fi fost de ceară...
Și n-a mai rămas nimic.

Poezia Iarna de Demostene Botez

IARNA



Sfredeluș cu alți băieți
Se cufundă prin nămeți,
Și ridică în ogradă
Un om mare de zăpadă.
Are trup, fără picioare,
Cu o căpățână mare,
Ochii negri, din cărbune,
Seamănă cu două prune.
Pare tot dintr-o bucată
Și acoperit cu vată.
Alb, ca-ntr-un cearșaf, în ger,
Cade ca un bărbier.
E umflat și e bondoc,
Ca-mbrăcat într-un cojoc.
Și de-l încălzește-o rază
Când e soare la amiază,
El începe-ncet să plângă.
I-a căzut urechea stângă
Și pe urmă până-n seară
Nasul s-a topit: pic, pic,
Parcă ar fi fost de ceară...
Și n-a mai rămas nimic.