Poezia Poeții de Lucian Blaga

POEȚII



Nu vă mirați. Poeții, toți poeți sunt
un singur, nempărțit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muți. Prin evii, ce se nasc și mor,
cîntînd, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.





Adînc, prin semințiile ce-apar și-apun ,
pe drumul inimii mereu ai vin și trec.
Prin sunet și cuvînt s-ar despărți, se-ntrec.
Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.




Ei tac ca roua. Ca sămînța. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,
și-apoi sub cîntecul privighetorilor
izvor se fac în rariște, izvor sonor.

Poezia Poeții de Lucian Blaga

POEȚII



Nu vă mirați. Poeții, toți poeți sunt
un singur, nempărțit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muți. Prin evii, ce se nasc și mor,
cîntînd, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.





Adînc, prin semințiile ce-apar și-apun ,
pe drumul inimii mereu ai vin și trec.
Prin sunet și cuvînt s-ar despărți, se-ntrec.
Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.




Ei tac ca roua. Ca sămînța. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,
și-apoi sub cîntecul privighetorilor
izvor se fac în rariște, izvor sonor.

Poezia Suprema Ardere de Lucian Blaga

SUPREMA ARDERE



Ard mulcom lumînările
de ceară în sfeșnice.
Un tîlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.




Pe vetre și în capișe
s-ațîță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.




Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.




Dacă lumina ar cînta
vărsînd-și puzderia,
noi am vedea cum cîntecul
consumă materia.

Poezia Suprema Ardere de Lucian Blaga

SUPREMA ARDERE



Ard mulcom lumînările
de ceară în sfeșnice.
Un tîlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.




Pe vetre și în capișe
s-ațîță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.




Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.




Dacă lumina ar cînta
vărsînd-și puzderia,
noi am vedea cum cîntecul
consumă materia.