miercuri, 1 ianuarie 2014

Poezia Zboruri Uitate de Lucian Blaga





ZBORURI UITATE



Păsări, ce-au fost vreodată călătoare,
fac toamna încercări ca de plecare.
Se--ntrec bătînd din aripi fără rost ;
joc amintit dintr-o poveste care-a fost.




Zări largi și mari purtau în ele
aceste păsări cari călătoreau cîndva.
Un orizont purtau cît toate apele
tălăzuind din Ocean la Marmara.




Cunoscătoarele, mai ieri, de glorii aurii
pe drumurile vîntului,
întraripatele, printre ciulini și bălării,
țin umbră azi pămîntului.




Subt echinox de toamnă sinilie
bat păsările-a zbor și a zădărnicie,
parc-ar simți în ele ca un har
ce le-nălța cîndva prin basmul terțiar.







Poezia La Curtea-nsinguratului de Lucian Blaga







LA CURTEA-NSINGURATULUI




O pereche de pițigoi
ocolind spinii
și-au făcut cuib
în cutia de scrisori,
la poarta grădinii.




Că-i ploaie, că-i senin,
nici un semn, nici o veste.
Răvașe dorite nu vin
niciodat', de nicăieri,
dar în cutia de scrisori
ce gureșe ardori !





Din zori pînă-n seară,
din seară pînă-n zori,
păsări se zbat prin crinii
și vara păcatului,
la curtea-nsinguratului.





Poezia Poeții de Lucian Blaga






POEȚII



Nu vă mirați. Poeții, toți poeți sunt
un singur, nempărțit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muți. Prin evii, ce se nasc și mor,
cîntînd, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.





Adînc, prin semințiile ce-apar și-apun ,
pe drumul inimii mereu ai vin și trec.
Prin sunet și cuvînt s-ar despărți, se-ntrec.
Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.




Ei tac ca roua. Ca sămînța. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,
și-apoi sub cîntecul privighetorilor
izvor se fac în rariște, izvor sonor.




Poezia Suprema Ardere de Lucian Blaga


SUPREMA ARDERE



Ard mulcom lumînările
de ceară în sfeșnice.
Un tîlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.




Pe vetre și în capișe
s-ațîță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.




Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.




Dacă lumina ar cînta
vărsînd-și puzderia,
noi am vedea cum cîntecul
consumă materia.