Pagini
- Pagina de pornire
- D-Ale Casei Canal pe Youtube...
- Rețete ( Mîncare ca la Mama Acasă ) Rețete Bătrînești...
- Alimentația Copilului Mic
- Câinele Sănătos și Câinele Bolnav
- Contact
- Cum să ne Îngrijim de Sănătate și Frumusețea Noastră
- Sfaturi Utile
- Promovarea României Prin Hotel Pensiune Motel Camping
- Plante Medicinale - Tratamente Naturiste
- Sfaturi Pentru Tinerii Căsătoriți...
- Tineret Sexualitate Educație
- Publicății Rețete, Sfaturi Sau Poeziile tale
- Hotel Pensiune Apartament Garsonieră Camping Cazare
- Ai o Știre, o Poză, sau un Filmuleț Video Haios Publică Aici
miercuri, 1 ianuarie 2014
Poezia Zboruri Uitate de Lucian Blaga
ZBORURI UITATE
Păsări, ce-au fost vreodată călătoare,
fac toamna încercări ca de plecare.
Se--ntrec bătînd din aripi fără rost ;
joc amintit dintr-o poveste care-a fost.
Zări largi și mari purtau în ele
aceste păsări cari călătoreau cîndva.
Un orizont purtau cît toate apele
tălăzuind din Ocean la Marmara.
Cunoscătoarele, mai ieri, de glorii aurii
pe drumurile vîntului,
întraripatele, printre ciulini și bălării,
țin umbră azi pămîntului.
Subt echinox de toamnă sinilie
bat păsările-a zbor și a zădărnicie,
parc-ar simți în ele ca un har
ce le-nălța cîndva prin basmul terțiar.
Poezia La Curtea-nsinguratului de Lucian Blaga
LA CURTEA-NSINGURATULUI
O pereche de pițigoi
ocolind spinii
și-au făcut cuib
în cutia de scrisori,
la poarta grădinii.
Că-i ploaie, că-i senin,
nici un semn, nici o veste.
Răvașe dorite nu vin
niciodat', de nicăieri,
dar în cutia de scrisori
ce gureșe ardori !
Din zori pînă-n seară,
din seară pînă-n zori,
păsări se zbat prin crinii
și vara păcatului,
la curtea-nsinguratului.
Poezia Poeții de Lucian Blaga
POEȚII
Nu vă mirați. Poeții, toți poeți sunt
un singur, nempărțit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muți. Prin evii, ce se nasc și mor,
cîntînd, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.
Adînc, prin semințiile ce-apar și-apun ,
pe drumul inimii mereu ai vin și trec.
Prin sunet și cuvînt s-ar despărți, se-ntrec.
Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.
Ei tac ca roua. Ca sămînța. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,
și-apoi sub cîntecul privighetorilor
izvor se fac în rariște, izvor sonor.
Poezia Suprema Ardere de Lucian Blaga
SUPREMA ARDERE
Ard mulcom lumînările
de ceară în sfeșnice.
Un tîlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.
Pe vetre și în capișe
s-ațîță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.
Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.
Dacă lumina ar cînta
vărsînd-și puzderia,
noi am vedea cum cîntecul
consumă materia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Câteva sfaturi pentru cei care dau sala auto... În primul rând învață tot ce prinzi, învata semnele de circulatie pe fiecare în parte, Cite...
-
Cum folosim aplicația google translate fără internet/ ofline...
-
Ca Să Nu Ai Inundații în Mașina, La Ce Să Fii Atent... Ca Să Nu Ai Inundații în Mașina, La Ce Să Fii Atent...