Poezia Pe Munte de Lucian Blaga

PE MUNTE




Cumulii albi prin azururi
gîndul ni-l fură de-a pururi.
Fi-mi tu pe plaiul din slavă
lină și moale otavă.




Vezi tu cum anii se sfarmă -
curme-se grije și larmă,
timpul prea tulbure, multul
aprigul chin și tumultul !




Scutul și coiful cu pană
ia-mi-le ca de pe o rană,
pune-le-alăturea-n iarbă,
soarele-n ele să ardă.




Verdele fără prihană
stingă-ne epoca vană.
Apele-n iezer - ce castel !
Roagă tu norii - s-adaste !

Poezia Pe Munte de Lucian Blaga

PE MUNTE




Cumulii albi prin azururi
gîndul ni-l fură de-a pururi.
Fi-mi tu pe plaiul din slavă
lină și moale otavă.




Vezi tu cum anii se sfarmă -
curme-se grije și larmă,
timpul prea tulbure, multul
aprigul chin și tumultul !




Scutul și coiful cu pană
ia-mi-le ca de pe o rană,
pune-le-alăturea-n iarbă,
soarele-n ele să ardă.




Verdele fără prihană
stingă-ne epoca vană.
Apele-n iezer - ce castel !
Roagă tu norii - s-adaste !

Poezia Ecce Tempus de Lucian Blaga

ECCE TEMPUS




Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporește subțire
de la o zi, mai firav - la alta, sub crugul ceresc.



Tinere sunt încă tinere toate popoarele. -
Eu, fiul lor, cît de bătrîn !
Munții mai cresc, cu umbrele lor, din adîncuri.
Nici frunte, nici inimă n-am, să-i îngîn.




Fosforul și apa, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarța în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obșteasca poruncă.
Eu trepte în sus - nu reiau.

Poezia Ecce Tempus de Lucian Blaga

ECCE TEMPUS




Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporește subțire
de la o zi, mai firav - la alta, sub crugul ceresc.



Tinere sunt încă tinere toate popoarele. -
Eu, fiul lor, cît de bătrîn !
Munții mai cresc, cu umbrele lor, din adîncuri.
Nici frunte, nici inimă n-am, să-i îngîn.




Fosforul și apa, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarța în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obșteasca poruncă.
Eu trepte în sus - nu reiau.