Pagini
- Pagina de Pornire
- Cum să ne Îngrijim de Sănătate și Frumusețea Noastră
- Contact
- Plante Medicinale - Tratamente Naturiste
- Sfaturi Pentru Tinerii Căsătoriți
- D-Ale Casei Canal pe Youtube
- Rețete ( Mîncare ca la Mama Acasă ) Rețete Bătrînești
- Câinele Sănătos și Câinele Bolnav
- Alimentația Copilului Mic
- Sfaturi Utile
- Poeții, Poezii, Fabule, Colinde, Pastele, Doine, Balade
Poezia Gîndește-te... de Octavian Goga
GÎNDEȘTE-TE...
Lin picură azi milostiva pace,
Și prin văzduh o șoaptă nu colindă,
Peste întinsa lacului oglindă
Amurgului umed umbre moi desface.
Pe cer pornesc făclii să se aprindă,
Începe bolta-n aur să se-mbrace,
Stejarul mut deasupra noastră tace,
Abia arare cade cîte-o ghindă...
Cum stăm așa, cu ochii duși în stele,
În inimă simțindu-ne veninul,
Părem doi tainici făcători de rele.
Mă înfioară zările albastre :
Gîndește-te, ce clar le-ar fi seninul
De n-am fi noi, cu sufletele noastre...
Poezia Gîndește-te... de Octavian Goga
GÎNDEȘTE-TE...
Lin picură azi milostiva pace,
Și prin văzduh o șoaptă nu colindă,
Peste întinsa lacului oglindă
Amurgului umed umbre moi desface.
Pe cer pornesc făclii să se aprindă,
Începe bolta-n aur să se-mbrace,
Stejarul mut deasupra noastră tace,
Abia arare cade cîte-o ghindă...
Cum stăm așa, cu ochii duși în stele,
În inimă simțindu-ne veninul,
Părem doi tainici făcători de rele.
Mă înfioară zările albastre :
Gîndește-te, ce clar le-ar fi seninul
De n-am fi noi, cu sufletele noastre...
Poezia Scrisoarea Ta... de Octavian Goga
SCRISOAREA TA...
Scrisoarea ta mi-a destrămat
A visului beteală,
Ce viperă și-a-mprumutat
Veninul drept cerneală ?...
Cu slova ta vin anii toți,
Și-n vraja lor mă fură...
În rostul ei mărunt cum poți
Să-nchizi atîta ură ?...
Cetind-o azi, ca alte dăți,
În mine-un gînd tresare :
Ce-ar fi s-o sfîrtic în bucăți
Și s-o arunc în mare ?
Din ale scrisului tău vești
Otrava s-ar desprinde,
Ca mîine-atît amar de pești
Pescarii n-ar mai prinde...
1 ianuarie 1912
Poezia Scrisoarea Ta... de Octavian Goga
SCRISOAREA TA...
Scrisoarea ta mi-a destrămat
A visului beteală,
Ce viperă și-a-mprumutat
Veninul drept cerneală ?...
Cu slova ta vin anii toți,
Și-n vraja lor mă fură...
În rostul ei mărunt cum poți
Să-nchizi atîta ură ?...
Cetind-o azi, ca alte dăți,
În mine-un gînd tresare :
Ce-ar fi s-o sfîrtic în bucăți
Și s-o arunc în mare ?
Din ale scrisului tău vești
Otrava s-ar desprinde,
Ca mîine-atît amar de pești
Pescarii n-ar mai prinde...
1 ianuarie 1912
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Postare
ANPC Termeni și Condiții