Poezia Atunci de Octavian Goga

ATUNCI


Un gînd rîzleț îmi spune mie
Că-n umbră mai așteaot-un val,
O mare volbură tîrzie,
Cu chiote de vijelie
Să-și ducă clocotu-n Ardeal...




Atunci, în ziua dezlegării,
Pămîntul nostru abătut
Îl veți găsă în largul zării
Și-n toate unghiurile țării
Atît de gol ș-atît de mut...




Dar morții s-or porni să vie
Și-n vesel, zîmbitor convoi,
Văî vor iubi cu frenezie,
C-ați împlinit o datorie,
Nu pentru ei, ci pentru voi...

Poezia Atunci de Octavian Goga

ATUNCI


Un gînd rîzleț îmi spune mie
Că-n umbră mai așteaot-un val,
O mare volbură tîrzie,
Cu chiote de vijelie
Să-și ducă clocotu-n Ardeal...




Atunci, în ziua dezlegării,
Pămîntul nostru abătut
Îl veți găsă în largul zării
Și-n toate unghiurile țării
Atît de gol ș-atît de mut...




Dar morții s-or porni să vie
Și-n vesel, zîmbitor convoi,
Văî vor iubi cu frenezie,
C-ați împlinit o datorie,
Nu pentru ei, ci pentru voi...

Poezia În Pacea Mută de Octavian Goga

ÎN PACEA MUTĂ




În pacea mută, solitară,
Cum stau cu somnul de mă-nșel,
Azi pare-o urnă funerară
Mansarda vechiului hotel...




În bezna nopții fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenușa visurilor mele
Își doarme somnul ei de veci...





Nimic alături nu tresare
Și nu s-aude nici un zvon,
Abia din cînd în cînd, arare,
S-abate-un vaier monoton.





Pesemne undeva departe
Se roagă vreun nenorocit,
Și rugăciunea lui se-mparte
Peste orașul adormit...





Ori, vrînd ca să mă pedepsească,
Vreun vînt aducător de vești,
A smuls o doină românescă
De prin tranșeele nemțești...

Poezia În Pacea Mută de Octavian Goga

ÎN PACEA MUTĂ




În pacea mută, solitară,
Cum stau cu somnul de mă-nșel,
Azi pare-o urnă funerară
Mansarda vechiului hotel...




În bezna nopții fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenușa visurilor mele
Își doarme somnul ei de veci...





Nimic alături nu tresare
Și nu s-aude nici un zvon,
Abia din cînd în cînd, arare,
S-abate-un vaier monoton.





Pesemne undeva departe
Se roagă vreun nenorocit,
Și rugăciunea lui se-mparte
Peste orașul adormit...





Ori, vrînd ca să mă pedepsească,
Vreun vînt aducător de vești,
A smuls o doină românescă
De prin tranșeele nemțești...