Poezia Flamma Mundi de Octavian Goga

FLAMMA MUNDI




Furtună care dormi în haos,
Dospindu-te sub vremea mută,
Și frîngi al anilor repaos
O dată-n fiecare sută :



Măreață, veșnică arsură
Ce-n valuri roșii de văpaie,
Și-n lacrimi fără de măsură
Fierbi ale lumii măruntaie...




Tu, care-aprinzi pe culme focuri
Și semeni moartea pe răzoare,
Tu, schimbătoare de norocuri
Și de hotare schimbătoare ;



Furtună sfîntă și grozavă,
Îți simt suflarea la fereastră,
Și-ți cer oștirile de lavă
Să treacă pe la casa noastră...




La cer să-mi soulbere amarul
Înfricoșatelor blesteme,
Cu cari mi-am luminat altarul
Întunecat atîta vreme...




Ca-n ziua cînd senin pămîntul,
Cu trupul nepătat de ură,
Și-a premeni din nou vestmîntul,
Curat de-a patimilor zgură,




Să pot și eu la sărbătoare
Să-nalț o rugăciune nouă,
Rostind cu sufletul spre soare
Cuvîntul tainic : Pace vouă !

Poezia Flamma Mundi de Octavian Goga

FLAMMA MUNDI




Furtună care dormi în haos,
Dospindu-te sub vremea mută,
Și frîngi al anilor repaos
O dată-n fiecare sută :



Măreață, veșnică arsură
Ce-n valuri roșii de văpaie,
Și-n lacrimi fără de măsură
Fierbi ale lumii măruntaie...




Tu, care-aprinzi pe culme focuri
Și semeni moartea pe răzoare,
Tu, schimbătoare de norocuri
Și de hotare schimbătoare ;



Furtună sfîntă și grozavă,
Îți simt suflarea la fereastră,
Și-ți cer oștirile de lavă
Să treacă pe la casa noastră...




La cer să-mi soulbere amarul
Înfricoșatelor blesteme,
Cu cari mi-am luminat altarul
Întunecat atîta vreme...




Ca-n ziua cînd senin pămîntul,
Cu trupul nepătat de ură,
Și-a premeni din nou vestmîntul,
Curat de-a patimilor zgură,




Să pot și eu la sărbătoare
Să-nalț o rugăciune nouă,
Rostind cu sufletul spre soare
Cuvîntul tainic : Pace vouă !

Poezia Apostolul de Octavian Goga

APOSTOLUL



Văzduhul îl despică iarăși sinistrul țipăt de aramă,
Pe cîmpul blestematei Pajuri un proaspăt
regimebt se cheamă.
Din oceanul plin de lacrimi și din pădurea de blesteme,
Din patima întunecată ce urlă, chiote și geme,
Din plînsul românesc ce-aude nemilostivul cer de vară,
Se smulge mîndră și-ngheațată cîntare aspră de fanfară,
Poruncitoare și semețe străine goarne prind să sune :
Spre dumnezeul rece-al morții trimit străină rugăciune...





Se toarce tainic umbra morții din joc de raze diafane :
Cu frunțile încovoiate ascultă tristele cătane.
Prin rînduri a trecut fuiorul și peste capete se duce,
Cutremurată și învinsă întreagă oastea-și face cruce.




Doar tunul singur stă la colțu-i cu cuget îndrăzneț spre soare,
Pe față are scrisă toată durerea lui fulgerătoare,
Îl arde flacăra aprinsă din visul nopților de trudă,
Și-nțelegînd cî-n clipa asta s-a isprăvit povestea crudă,
El nemișcat străpunge cerul cu ochiul lui de Promoteu
Și murmură încet în barbă :

Poezia Apostolul de Octavian Goga

APOSTOLUL



Văzduhul îl despică iarăși sinistrul țipăt de aramă,
Pe cîmpul blestematei Pajuri un proaspăt
regimebt se cheamă.
Din oceanul plin de lacrimi și din pădurea de blesteme,
Din patima întunecată ce urlă, chiote și geme,
Din plînsul românesc ce-aude nemilostivul cer de vară,
Se smulge mîndră și-ngheațată cîntare aspră de fanfară,
Poruncitoare și semețe străine goarne prind să sune :
Spre dumnezeul rece-al morții trimit străină rugăciune...





Se toarce tainic umbra morții din joc de raze diafane :
Cu frunțile încovoiate ascultă tristele cătane.
Prin rînduri a trecut fuiorul și peste capete se duce,
Cutremurată și învinsă întreagă oastea-și face cruce.




Doar tunul singur stă la colțu-i cu cuget îndrăzneț spre soare,
Pe față are scrisă toată durerea lui fulgerătoare,
Îl arde flacăra aprinsă din visul nopților de trudă,
Și-nțelegînd cî-n clipa asta s-a isprăvit povestea crudă,
El nemișcat străpunge cerul cu ochiul lui de Promoteu
Și murmură încet în barbă :