Poezia Catrene de Mihai Eminescu

CATRENE



Cînd te pierzi în valul vieții
Trist la țărm doar eu rămîn :
Brațe fără de nădejde,
Navă fără de stăpîn.




Cum se turbură izvorul
Cînd din el drumețul bea,
Astfel mă-nfioară dorul
Cînd răsari în calea mea.




 Tu ești aerul eu harpa
Care tremură în vînt,
Tu te miști, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cînt.




Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine,
Am să cînt din al tău suflet
Să fac lumea să suspine.

Poezia Catrene de Mihai Eminescu

CATRENE



Cînd te pierzi în valul vieții
Trist la țărm doar eu rămîn :
Brațe fără de nădejde,
Navă fără de stăpîn.




Cum se turbură izvorul
Cînd din el drumețul bea,
Astfel mă-nfioară dorul
Cînd răsari în calea mea.




 Tu ești aerul eu harpa
Care tremură în vînt,
Tu te miști, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cînt.




Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine,
Am să cînt din al tău suflet
Să fac lumea să suspine.

Poezia O, Chilia Mea Sărmană... de Mihai Eminescu

O, CHILIA MEA SĂRMANĂ...



O chilia mea sărmană,
Cu negritul, tristul zid,
Dacă n-ați fi voi în lume
Aș fi stat să mă ucid.




Dar voi ce-ați fost [ de față ]
Cînd vărsam lacrimi fierbinți,
Triști pereți, negriți de vreme,
Voi acuma sunteți sfinți.



Sfinți, căci ce-i mai sfînt în lume
Decît cînd o dulce gură
Îți șoptește vorba tristă
Că-n sfîrșit și ea se-ndură.

Poezia O, Chilia Mea Sărmană... de Mihai Eminescu

O, CHILIA MEA SĂRMANĂ...



O chilia mea sărmană,
Cu negritul, tristul zid,
Dacă n-ați fi voi în lume
Aș fi stat să mă ucid.




Dar voi ce-ați fost [ de față ]
Cînd vărsam lacrimi fierbinți,
Triști pereți, negriți de vreme,
Voi acuma sunteți sfinți.



Sfinți, căci ce-i mai sfînt în lume
Decît cînd o dulce gură
Îți șoptește vorba tristă
Că-n sfîrșit și ea se-ndură.