Poezia Pace de Octavian Goga

PACE


Eu port adesea-n mine-o închisoare
În care strigă făcători de rele,
Din negura adîncurilor mele
Ei vin flămînzi de aer și de soare...




De cîte ori îmi bat după zăbrele
Și-ar vrea să frîngă vechile zăvoare...
I-aud cum cer în depărtările să zboare
Cu glas dogit, cu urlete rebele...



Dar totdeauna, pocăita minte,
Temutul paznic, fără de iertare,
Nemilostiv le iese înainte.



Închide porți, cu mîna-i pricepută,
Și-n urma ei în suflet reapare
Aceeași pace veștedă și mută.

Poezia Pace de Octavian Goga

PACE


Eu port adesea-n mine-o închisoare
În care strigă făcători de rele,
Din negura adîncurilor mele
Ei vin flămînzi de aer și de soare...




De cîte ori îmi bat după zăbrele
Și-ar vrea să frîngă vechile zăvoare...
I-aud cum cer în depărtările să zboare
Cu glas dogit, cu urlete rebele...



Dar totdeauna, pocăita minte,
Temutul paznic, fără de iertare,
Nemilostiv le iese înainte.



Închide porți, cu mîna-i pricepută,
Și-n urma ei în suflet reapare
Aceeași pace veștedă și mută.

Poezia Stejarul de Octavian Goga

STEJARUL



Pe vîrf de deal, în largul de zăpadă,
Bătrîn stingher, stejarul e de pază,
Subt bolta lui vin corbii de s-așază
Cînd umbrele-nserării prind să cadă.




Jur împrejur e gol, e frig, e groază...
Ș-a lupilor flămîndă serenadă,
Din cînd în cînd, în noapte-i dă dovadă
Că-n depărtare ura mai veghează.




El, mut și blînd, stă fără se se-ncline,
Acolo, unde-n vifor și urgie
Blestemul rădăcinilor îl ține...




Cu împăcare înfruntînd povara,
Înfășurat în vechea lui mîndrie,
E neclintit : visează primăvara...

Poezia Stejarul de Octavian Goga

STEJARUL



Pe vîrf de deal, în largul de zăpadă,
Bătrîn stingher, stejarul e de pază,
Subt bolta lui vin corbii de s-așază
Cînd umbrele-nserării prind să cadă.




Jur împrejur e gol, e frig, e groază...
Ș-a lupilor flămîndă serenadă,
Din cînd în cînd, în noapte-i dă dovadă
Că-n depărtare ura mai veghează.




El, mut și blînd, stă fără se se-ncline,
Acolo, unde-n vifor și urgie
Blestemul rădăcinilor îl ține...




Cu împăcare înfruntînd povara,
Înfășurat în vechea lui mîndrie,
E neclintit : visează primăvara...