Poezia Strigoii de Octavian Goga

STRIGOII


Case putrede, bătrîne
De rușine și păcate,
Case negre, dărîmate,
După voi ce mai rămîne ?




Sunt strigoii din vechime
Prinși în var și-n cărămidă,
Să-i alunge, să-i ucidă
Nu e-n stare încă nime...



Cu răsuflete de ură,
În scrîșnirea lor flămîndă,
Ei se-nșiruie la pîndă
Pe la orice cotitură.




Orișicît de înainte
Noi împingem carul vieții,
Ei stropesc în ochi drumeții
Cu țărînă din morminte.




Stați cu mîinile-amîndouă,
Meșteri mari în apărare,
Căci strigoi, cu mic, cu mare,
Vor să strice casa nouă...

Poezia Strigoii de Octavian Goga

STRIGOII


Case putrede, bătrîne
De rușine și păcate,
Case negre, dărîmate,
După voi ce mai rămîne ?




Sunt strigoii din vechime
Prinși în var și-n cărămidă,
Să-i alunge, să-i ucidă
Nu e-n stare încă nime...



Cu răsuflete de ură,
În scrîșnirea lor flămîndă,
Ei se-nșiruie la pîndă
Pe la orice cotitură.




Orișicît de înainte
Noi împingem carul vieții,
Ei stropesc în ochi drumeții
Cu țărînă din morminte.




Stați cu mîinile-amîndouă,
Meșteri mari în apărare,
Căci strigoi, cu mic, cu mare,
Vor să strice casa nouă...

Poezia Tovarăși de Octavian Goga

TOVARĂȘI



Îi vezi tovarăși... Liniștea de seară
I-a împăcat... Cei doi copaci visează...
Cu trupurile lor se-mbrățișează
Și-o frunză nu-i pe ramuri să tresară.




Pesemne-acum, cînd luna luminează,
Ei se gîndesc la vremi de-odinioară,
La vifore și lupte ce-ndurară
De cînd pe culme-alături sunt de pază.




Sub bolta lor cum stăm, nu ți se pare
Că sfînta noastră dragoste tîrzie
Ne mai trimite-o proaspătă iertare ?




Și nu simți tu în suflet începutul
Unei vieți de nouă armonie,
Acum cînd moare-n depărtări trecutul ?...

Poezia Tovarăși de Octavian Goga

TOVARĂȘI



Îi vezi tovarăși... Liniștea de seară
I-a împăcat... Cei doi copaci visează...
Cu trupurile lor se-mbrățișează
Și-o frunză nu-i pe ramuri să tresară.




Pesemne-acum, cînd luna luminează,
Ei se gîndesc la vremi de-odinioară,
La vifore și lupte ce-ndurară
De cînd pe culme-alături sunt de pază.




Sub bolta lor cum stăm, nu ți se pare
Că sfînta noastră dragoste tîrzie
Ne mai trimite-o proaspătă iertare ?




Și nu simți tu în suflet începutul
Unei vieți de nouă armonie,
Acum cînd moare-n depărtări trecutul ?...