Poezia Tristia de Octavian Goga

TRISTIA




Tristețea mea, adîncă mare,
Fără de margini, fără fund,
În largul ei fără hotare
Atîtea vifore s-ascund...




Tristețea, zestre de-o viață,
M-a petrecut de obicei,
Tăcută peșteră de ghiață,
Atît de frig e-n umbra ei...





Tristețea ce zîmbește mută
Din ochii mei cînd ne-ntîlnim,
Cu taina ei nepricepută
Mă cheamă azi în țintirim...

Poezia Tristia de Octavian Goga

TRISTIA




Tristețea mea, adîncă mare,
Fără de margini, fără fund,
În largul ei fără hotare
Atîtea vifore s-ascund...




Tristețea, zestre de-o viață,
M-a petrecut de obicei,
Tăcută peșteră de ghiață,
Atît de frig e-n umbra ei...





Tristețea ce zîmbește mută
Din ochii mei cînd ne-ntîlnim,
Cu taina ei nepricepută
Mă cheamă azi în țintirim...

Poezia Strigoii de Octavian Goga

STRIGOII


Case putrede, bătrîne
De rușine și păcate,
Case negre, dărîmate,
După voi ce mai rămîne ?




Sunt strigoii din vechime
Prinși în var și-n cărămidă,
Să-i alunge, să-i ucidă
Nu e-n stare încă nime...



Cu răsuflete de ură,
În scrîșnirea lor flămîndă,
Ei se-nșiruie la pîndă
Pe la orice cotitură.




Orișicît de înainte
Noi împingem carul vieții,
Ei stropesc în ochi drumeții
Cu țărînă din morminte.




Stați cu mîinile-amîndouă,
Meșteri mari în apărare,
Căci strigoi, cu mic, cu mare,
Vor să strice casa nouă...

Poezia Strigoii de Octavian Goga

STRIGOII


Case putrede, bătrîne
De rușine și păcate,
Case negre, dărîmate,
După voi ce mai rămîne ?




Sunt strigoii din vechime
Prinși în var și-n cărămidă,
Să-i alunge, să-i ucidă
Nu e-n stare încă nime...



Cu răsuflete de ură,
În scrîșnirea lor flămîndă,
Ei se-nșiruie la pîndă
Pe la orice cotitură.




Orișicît de înainte
Noi împingem carul vieții,
Ei stropesc în ochi drumeții
Cu țărînă din morminte.




Stați cu mîinile-amîndouă,
Meșteri mari în apărare,
Căci strigoi, cu mic, cu mare,
Vor să strice casa nouă...