Poezia Chemare de Octavian Goga

CHEMARE





Subt zidul alb al mînăstirii
Unde-ai închis un scump noroc,
Cu slovele muiate-n foc
Ți-ai scris chemările iubirii...



Eu le cetesc... și dintre șire
Ți-aud chemările de dor
Ca fulgere ce cad în zbor
Spre turnul vechi de mînăstire...

Poezia Chemare de Octavian Goga

CHEMARE





Subt zidul alb al mînăstirii
Unde-ai închis un scump noroc,
Cu slovele muiate-n foc
Ți-ai scris chemările iubirii...



Eu le cetesc... și dintre șire
Ți-aud chemările de dor
Ca fulgere ce cad în zbor
Spre turnul vechi de mînăstire...

Poezia Sufletul de Octavian Goga

SUFLETUL



Ți-e sufletul o mare-nviforată,
Și-n ochii verzi, ce-mi strălucesc în cale,
Eu văd ca-n două vîrfuri de pumnale
O tristă hecatombă-nsîngerată,
Întreagă jertfa biruinții tale.




Pe mine-adîncul apei mă-nfioară
Cu tainele ce nu le știe nime,
Din undele ce suie și coboară
Îmi reînvie basmul cu-o comoară
Ascunsă jos, acolo-n adîncime.




Drumeț chemat de viforele mării,
Cum m-am oprit rătăcitor pe maluri,
Simt noapte-aud suspinele chemării
Luntrașilor, cari vor pieri în valuri...

Poezia Sufletul de Octavian Goga

SUFLETUL



Ți-e sufletul o mare-nviforată,
Și-n ochii verzi, ce-mi strălucesc în cale,
Eu văd ca-n două vîrfuri de pumnale
O tristă hecatombă-nsîngerată,
Întreagă jertfa biruinții tale.




Pe mine-adîncul apei mă-nfioară
Cu tainele ce nu le știe nime,
Din undele ce suie și coboară
Îmi reînvie basmul cu-o comoară
Ascunsă jos, acolo-n adîncime.




Drumeț chemat de viforele mării,
Cum m-am oprit rătăcitor pe maluri,
Simt noapte-aud suspinele chemării
Luntrașilor, cari vor pieri în valuri...