Poezia Munții de Octavian Goga

MUNȚII





Trup sfînt din trupul ce se frînge,
Voi, munți de brad și de stejar,
Străjeri ai țării care plînge,
Plini de povești și plini de sînge,
V-au surghiunit peste hotar.




Nu știu, la cronică nu scrie,
De cînd avem același rost...
Ați mai rămas voi mărturie,
Azi numai frunza voastră știe
Să spuie nunta cum ne-a fost...

Poezia Munții de Octavian Goga

MUNȚII





Trup sfînt din trupul ce se frînge,
Voi, munți de brad și de stejar,
Străjeri ai țării care plînge,
Plini de povești și plini de sînge,
V-au surghiunit peste hotar.




Nu știu, la cronică nu scrie,
De cînd avem același rost...
Ați mai rămas voi mărturie,
Azi numai frunza voastră știe
Să spuie nunta cum ne-a fost...

Poezia Cărbunii de Octavian Goga

CĂRBUNII



Cărbunii cînd ți-or arde-n vatră
În seri de ani tîrzii și goi,
Tu stînd la lespedea de piatră
Să te gîndești c-am ars și noi...





Iar cînd din ochii de jăratic
Vor tresări scîntei-scîntei,
Să știi că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.

Poezia Cărbunii de Octavian Goga

CĂRBUNII



Cărbunii cînd ți-or arde-n vatră
În seri de ani tîrzii și goi,
Tu stînd la lespedea de piatră
Să te gîndești c-am ars și noi...





Iar cînd din ochii de jăratic
Vor tresări scîntei-scîntei,
Să știi că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.