Poezia Freamătul Toamnei de Eugen Jebeleanu

FREAMĂTUL TOAMNEI




Ați auzit?
Toamna, cînd ceața în vîrtejuri pribegește,
În noapte cineva bocește.




Răsună-adînc ceva.
E cineva ce-a strîns în el oftaturile toate,
E cineva ce-n scînduri vechi și măcinate bate.




Un om ce-a fost, de mult.
Cît a trăit, nu a lucit pe cer o stea.
Și-acu să vadă-o rază, bietu,-ar vrea.

Poezia Freamătul Toamnei de Eugen Jebeleanu

FREAMĂTUL TOAMNEI




Ați auzit?
Toamna, cînd ceața în vîrtejuri pribegește,
În noapte cineva bocește.




Răsună-adînc ceva.
E cineva ce-a strîns în el oftaturile toate,
E cineva ce-n scînduri vechi și măcinate bate.




Un om ce-a fost, de mult.
Cît a trăit, nu a lucit pe cer o stea.
Și-acu să vadă-o rază, bietu,-ar vrea.

Poezia Domnița Adormită de Eugen Jebeleanu

DOMNIȚA JEBELEANU





Domniță-ntruchipare pură. Iată,
E-n codrul vrăjii-alesul tău. Privește :
Eu sînt acel ce viața o trezește.




E-o noapte cu minuni. Poate-nvia
Tot ce doar visele îți zugrăvesc :
O oră numai, trupul ți-l păzesc.




Și fug. Tu înc-o mie de ani așteaptă.
Alt cavaler veni-va să te vază.
Dormi în pădure. Mă-nspăimînți. Mi-e groază.

Poezia Domnița Adormită de Eugen Jebeleanu

DOMNIȚA JEBELEANU





Domniță-ntruchipare pură. Iată,
E-n codrul vrăjii-alesul tău. Privește :
Eu sînt acel ce viața o trezește.




E-o noapte cu minuni. Poate-nvia
Tot ce doar visele îți zugrăvesc :
O oră numai, trupul ți-l păzesc.




Și fug. Tu înc-o mie de ani așteaptă.
Alt cavaler veni-va să te vază.
Dormi în pădure. Mă-nspăimînți. Mi-e groază.