Fabula Victoria Învățăturii de La Fontaine

VICTORIA ÎNVĂȚĂTURII


După cum o să vedeți,
zice-se că ar fi fost,
mai demult, doi târgoveți :
un bogat, -semeț și prost-
și-un sărac, -băiat isteț.
Stând de vorbă de o dreavă,
se treziră la gâlceavă.
Cel bogat, om certăreț,
pretindea că-i mai de preț
și se cade ca oricine
cu respect să i se-nchine.
(Banii au și ei un rost:
merite dau celui prost!)
-,,Prietene, ascultă-mă pe mine,
eu socotesc că nu ți se cuvine
să fii cinstit ca om de rangul meu.
Poți tu să dai ospețe cum dau eu?...
Te văd cetind. La ce-ți servește-n viață,
când ai palatu-n pod, -o chichineață-
și vara porți, ca iarna, aceeași haină sumbră,
iar ca lacheu statornic ai propria ta umbră?
Republicii nu-i trebuie golanii,
ci cei ce știu să-și cheltuiască banii.
Cu mesele și luxul, eu risipesc comori.
Pe urma mea trăiesc, cum știi prea bine,
atâția meseriași și negustori
și câte un pârlit de scrib, ca tine...
I-ar fi răspuns săracul așa cum se cuvine,
dar a tăcut, având prea mult de spus.
Și iată că războiul l-a răzbunat mai bine,
căci fără milă Marte, orașul le-a distrus.
În alt oraș, săracul, om cult și renumit,
fu găzduit, cinstit și răsplătit,
în timp ce bogătașul, acum sărac și prost,
rămase fără adăpost...


Pățania a limpezit gâlceava :
vârtejul soartei spulberă doar pleava
lăsând pe loc grăunțele de aur.
Învățătura-i pururi un tezaur.

Fabula Victoria Învățăturii de La Fontaine

VICTORIA ÎNVĂȚĂTURII


După cum o să vedeți,
zice-se că ar fi fost,
mai demult, doi târgoveți :
un bogat, -semeț și prost-
și-un sărac, -băiat isteț.
Stând de vorbă de o dreavă,
se treziră la gâlceavă.
Cel bogat, om certăreț,
pretindea că-i mai de preț
și se cade ca oricine
cu respect să i se-nchine.
(Banii au și ei un rost:
merite dau celui prost!)
-,,Prietene, ascultă-mă pe mine,
eu socotesc că nu ți se cuvine
să fii cinstit ca om de rangul meu.
Poți tu să dai ospețe cum dau eu?...
Te văd cetind. La ce-ți servește-n viață,
când ai palatu-n pod, -o chichineață-
și vara porți, ca iarna, aceeași haină sumbră,
iar ca lacheu statornic ai propria ta umbră?
Republicii nu-i trebuie golanii,
ci cei ce știu să-și cheltuiască banii.
Cu mesele și luxul, eu risipesc comori.
Pe urma mea trăiesc, cum știi prea bine,
atâția meseriași și negustori
și câte un pârlit de scrib, ca tine...
I-ar fi răspuns săracul așa cum se cuvine,
dar a tăcut, având prea mult de spus.
Și iată că războiul l-a răzbunat mai bine,
căci fără milă Marte, orașul le-a distrus.
În alt oraș, săracul, om cult și renumit,
fu găzduit, cinstit și răsplătit,
în timp ce bogătașul, acum sărac și prost,
rămase fără adăpost...


Pățania a limpezit gâlceava :
vârtejul soartei spulberă doar pleava
lăsând pe loc grăunțele de aur.
Învățătura-i pururi un tezaur.

Poezia Așteptînd de Magda Isanos

AȘTEPTÎND



Așteptînd să vină cel drag,
am pus o ramură verde pe prag.
Fereștile nu știu cum luminau.
Parcă rîdeau.
Florile aduse din cîmp
au fost și ele vesele-un timp.
Toate lucrurile cîte erau în casă
se făcuseră de-argint și mătasă.





Dar a trecut amiaza. E seară.
Oamenii reintră în casele lor.
Păsări, obosite de zbor,
în cuiburi ascunse coboară.
Ridic ramura stinsă de jos :
amîndouă suntem de prisos.

Poezia Așteptînd de Magda Isanos

AȘTEPTÎND



Așteptînd să vină cel drag,
am pus o ramură verde pe prag.
Fereștile nu știu cum luminau.
Parcă rîdeau.
Florile aduse din cîmp
au fost și ele vesele-un timp.
Toate lucrurile cîte erau în casă
se făcuseră de-argint și mătasă.





Dar a trecut amiaza. E seară.
Oamenii reintră în casele lor.
Păsări, obosite de zbor,
în cuiburi ascunse coboară.
Ridic ramura stinsă de jos :
amîndouă suntem de prisos.