Poezia Insomnie de Magda Isanos

ISOMNIE




Noapte, noapte, caută mai bine
în burduful tău cusut cu stele
căpătîiul ce mi se cuvine,
somnul meu și visurile mele.




În zadar cu fața la perete
m-aș întoarce, că din orice parte
mă privesc, de dincolo de moarte
și de vreme, tristele portrete.




Ceasul e, sau inima ce bate ?
Din adînc de suflet mai aproape
vine să-nflorească sub pleape
amintirea dragostei bogate.

Poezia Insomnie de Magda Isanos

ISOMNIE




Noapte, noapte, caută mai bine
în burduful tău cusut cu stele
căpătîiul ce mi se cuvine,
somnul meu și visurile mele.




În zadar cu fața la perete
m-aș întoarce, că din orice parte
mă privesc, de dincolo de moarte
și de vreme, tristele portrete.




Ceasul e, sau inima ce bate ?
Din adînc de suflet mai aproape
vine să-nflorească sub pleape
amintirea dragostei bogate.

Poezia Daruri de Magda Isanos

DARURI



Tu ești în inima ca un dar
neașteptat și mult prea scump,
pe care îl cercetez mirată iar și iar,
cu-aceeași nesecată desfătare.




Ești tainica-mi putere și mîndrie,
de cînd te știu mi-i cerul mai aproape
și nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.




Tu mi-ai făcut țărîna mai ușoară
și inima așa de dulce grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.




Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrînt în suflet ca-ntr-un lac,
și-adînci de-atuncea-s gîndurile mele,
de aur globul inimii, sărac.




Aceste toate să ți le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitor meu, să te iubesc,
din darurile tale dîndu-și dar.

Poezia Daruri de Magda Isanos

DARURI



Tu ești în inima ca un dar
neașteptat și mult prea scump,
pe care îl cercetez mirată iar și iar,
cu-aceeași nesecată desfătare.




Ești tainica-mi putere și mîndrie,
de cînd te știu mi-i cerul mai aproape
și nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.




Tu mi-ai făcut țărîna mai ușoară
și inima așa de dulce grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.




Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrînt în suflet ca-ntr-un lac,
și-adînci de-atuncea-s gîndurile mele,
de aur globul inimii, sărac.




Aceste toate să ți le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitor meu, să te iubesc,
din darurile tale dîndu-și dar.