VISUL UNUI MONGOL
Un biet mongol, odată, avu prilej, în vis,
să vadă cum în raiul cu zariști de safir
se desfată în voie - huzur de nedescris -
un fost Vizir.
În altă noapte, însă, -ce dezastru! -
i s-arăta în vis un fost Sihastru
Arzând în vâlvătaie infernului cumplit.
S-a și trezit de spaimă. - ,,Au Minos n-a greșit?
Nu-i vis ca toate visele!" își zice
plecând la un tălmaci să i-l explice.
-,,E vis cu tâlc! Îi spuse el solemn.
Eu cred că-ți fac printr-însul zeii semn.
Sihastrul tău , uitându-și, cu timpul datoria,
venea pe la Vizir cu lingușiri.
Și poate că Vizirul, sătul de sâcăiri,
mai căuta, din când , și sihăstria..."
Făcându-mă, la rându-mi tălmaciul poeziei,
aș vrea să sui în slavă iubirea schivniciei,
căci ea ne scoate-n cale, rin crânguri și păduri,
Comori cerești curate și fără-ncurcături.
Ce vrajă negrăită e-n lumea sihăstriei!
Meleaguri dragi, putea-voi vreodată, lângă voi,
să uit, în tihna umbrei, al lumii tărăboi?...
N-aș zăbovi într-una prin sumbrele sălașe,
departe de saloane, departe de orașe,
când cele nouă Muze mi-ar da-n vileag plăcute,
puzderia de cruguri de forțe neștiute,
legate-n necuprinsul genuniloralbastre
de rostul și de soarta vremelniciei noastre.
Nehărăzit cu astfel de daruri de la fire,
pâraiele, încalte, aș vrea să mă inspire,
ca șipotul lor tainic prin pajiști înflorite
să-l fac să dăinuiască în stihuri iscusite.
Nu s-a-ndurat, firește, ursita-mi ne-ndurată
să dorm și eu, ca alții, în vrun palat, vrodată.
Dar n-au decât în pufuri coconii să se culce,
că-n patul meu mi-i somnul mai liniștit, mai dulce,
și-am să-i aduc și-n crânguri noi jertfe pe altare.
Iar când va fi să-și vină sorocul de plecare,
tot vesel voi purcede și fără remușcare.
să vadă cum în raiul cu zariști de safir
se desfată în voie - huzur de nedescris -
un fost Vizir.
În altă noapte, însă, -ce dezastru! -
i s-arăta în vis un fost Sihastru
Arzând în vâlvătaie infernului cumplit.
S-a și trezit de spaimă. - ,,Au Minos n-a greșit?
Nu-i vis ca toate visele!" își zice
plecând la un tălmaci să i-l explice.
-,,E vis cu tâlc! Îi spuse el solemn.
Eu cred că-ți fac printr-însul zeii semn.
Sihastrul tău , uitându-și, cu timpul datoria,
venea pe la Vizir cu lingușiri.
Și poate că Vizirul, sătul de sâcăiri,
mai căuta, din când , și sihăstria..."
Făcându-mă, la rându-mi tălmaciul poeziei,
aș vrea să sui în slavă iubirea schivniciei,
căci ea ne scoate-n cale, rin crânguri și păduri,
Comori cerești curate și fără-ncurcături.
Ce vrajă negrăită e-n lumea sihăstriei!
Meleaguri dragi, putea-voi vreodată, lângă voi,
să uit, în tihna umbrei, al lumii tărăboi?...
N-aș zăbovi într-una prin sumbrele sălașe,
departe de saloane, departe de orașe,
când cele nouă Muze mi-ar da-n vileag plăcute,
puzderia de cruguri de forțe neștiute,
legate-n necuprinsul genuniloralbastre
de rostul și de soarta vremelniciei noastre.
Nehărăzit cu astfel de daruri de la fire,
pâraiele, încalte, aș vrea să mă inspire,
ca șipotul lor tainic prin pajiști înflorite
să-l fac să dăinuiască în stihuri iscusite.
Nu s-a-ndurat, firește, ursita-mi ne-ndurată
să dorm și eu, ca alții, în vrun palat, vrodată.
Dar n-au decât în pufuri coconii să se culce,
că-n patul meu mi-i somnul mai liniștit, mai dulce,
și-am să-i aduc și-n crânguri noi jertfe pe altare.
Iar când va fi să-și vină sorocul de plecare,
tot vesel voi purcede și fără remușcare.
