Poezia Streche de Tudor Arghezi

STRECHE



Nu știu ce-mi vine :
Aș mînca din fitecine
Și mi-aș pune mintea și cu tine,
Ca un porc.
Mă arde, mă frămînt, mă întorc.




Mi s-a făcut.
Gem și zbier ca un mut.
Mi-a lovit strechea
Și coapsa și gura și urechea.




Îmi caut leacul
Și la Dumnezeu și la Dracuul,
Degeaba.
Văzduhul mă ustură ca leușteanul și ceapa.



Am un piron în țîță
Și-un vătrai vintre mă ațîță.



Vreau să beau sînge și să rup
Ca un șarpe, caun lup.




Cînd se vîră-n ușă cheia
Parcă scrășnește femeia
Pătrunsă, despletită
Și neistovită.





Acum, la lună,
Stau părechile-mpreună.
Doamne ! mîna se pune,
Trupul se-nconvoaie, se lipește, se supune,
Oftatul șovăie, înnecul vine,
Și se zguduie mădularele, pline
Ca niște struguri, cu chin,
Ciorchin
Și boabe pe boabe.




La ușă, drugii zac în scoabe.
Paznicul numără și spune.
Nu se face nicio minune



Pătru Marin flăcău
De pe subt Ceahlău,
Mai are
Zece ani de închisoare.

Poezia Streche de Tudor Arghezi

STRECHE



Nu știu ce-mi vine :
Aș mînca din fitecine
Și mi-aș pune mintea și cu tine,
Ca un porc.
Mă arde, mă frămînt, mă întorc.




Mi s-a făcut.
Gem și zbier ca un mut.
Mi-a lovit strechea
Și coapsa și gura și urechea.




Îmi caut leacul
Și la Dumnezeu și la Dracuul,
Degeaba.
Văzduhul mă ustură ca leușteanul și ceapa.



Am un piron în țîță
Și-un vătrai vintre mă ațîță.



Vreau să beau sînge și să rup
Ca un șarpe, caun lup.




Cînd se vîră-n ușă cheia
Parcă scrășnește femeia
Pătrunsă, despletită
Și neistovită.





Acum, la lună,
Stau părechile-mpreună.
Doamne ! mîna se pune,
Trupul se-nconvoaie, se lipește, se supune,
Oftatul șovăie, înnecul vine,
Și se zguduie mădularele, pline
Ca niște struguri, cu chin,
Ciorchin
Și boabe pe boabe.




La ușă, drugii zac în scoabe.
Paznicul numără și spune.
Nu se face nicio minune



Pătru Marin flăcău
De pe subt Ceahlău,
Mai are
Zece ani de închisoare.

Poezia Cina de Tudor Arghezi

CINA



În frig și convoi
Trec hoții-n convoi, cîte doi,
Cu lanțuri tîrîș de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cît lopata,
Dă ciorba din două hîrdaie.




Cîțiva au ucis,
Cîțiva ispășesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci :
Sau culci pe bogați, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strogoii și șui,
Strîmbați de la umeri, din șold și picior,
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui,
Își duc parcă sîngele lor.

Poezia Cina de Tudor Arghezi

CINA



În frig și convoi
Trec hoții-n convoi, cîte doi,
Cu lanțuri tîrîș de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cît lopata,
Dă ciorba din două hîrdaie.




Cîțiva au ucis,
Cîțiva ispășesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci :
Sau culci pe bogați, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strogoii și șui,
Strîmbați de la umeri, din șold și picior,
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui,
Își duc parcă sîngele lor.