Poezia Ex Libris de Tudor Arghezi





EX LIBRIS




Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,
Încet gîndită, gingaș cumpănită ;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mîinilor mele, care te-au deschis.




Ești ca o vioara, singură ce cîntă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfîntă.




Un om de sînge ia din pisc noroi
Și zămislește marea lui fantomă
De reverie, umbră și aromă,
Și o pogoară vie printre noi.




Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cît e ghiersul cărții de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.





Poezia Ex Libris de Tudor Arghezi





EX LIBRIS




Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,
Încet gîndită, gingaș cumpănită ;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mîinilor mele, care te-au deschis.




Ești ca o vioara, singură ce cîntă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfîntă.




Un om de sînge ia din pisc noroi
Și zămislește marea lui fantomă
De reverie, umbră și aromă,
Și o pogoară vie printre noi.




Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cît e ghiersul cărții de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.





Poezia Inscripție Pe O Casă De Țară de Tudor Arghezi





INSCRIPȚIE PE O CASĂ DE ȚARĂ




Te-am ridicat pe-o coastă cu izvoare
Și-mprejumuindu-ți liniștea cu aștri,
Te las albind prin pomi, din depărtare,
Cuib fermecat, ca de cocori albaștri.




Din prispa ta vreau să-mi aduc aminte,
Din geamul tău gîndi-voi la trecut,
Privind în sus, la pasările sfinte,
Ce-n streașini cuib de-argilă și-au făcut.



Voi îngriji ca-n fiecare seară
Să-ți ardă-n vîrf neatinsa noastră stea,
Pe care voi aprinde-o solitară
Cu sufletul și ruga mea.



Iar pentru prunci și ochii-odihnitori
Ai Preacuratei ce ne-nchise drumul,
Vom răspîndi prin încăperi parfumul
Care preschimbă inimile-n flori.



Și-ntr-un ungher, vom face din covoare
Un pat adînc, cu perinile moi,
Dacă Isus, voind să mai scoboare,
Flămînd și gol, va trece pe la noi.





Poezia Inscripție Pe O Casă De Țară de Tudor Arghezi





INSCRIPȚIE PE O CASĂ DE ȚARĂ




Te-am ridicat pe-o coastă cu izvoare
Și-mprejumuindu-ți liniștea cu aștri,
Te las albind prin pomi, din depărtare,
Cuib fermecat, ca de cocori albaștri.




Din prispa ta vreau să-mi aduc aminte,
Din geamul tău gîndi-voi la trecut,
Privind în sus, la pasările sfinte,
Ce-n streașini cuib de-argilă și-au făcut.



Voi îngriji ca-n fiecare seară
Să-ți ardă-n vîrf neatinsa noastră stea,
Pe care voi aprinde-o solitară
Cu sufletul și ruga mea.



Iar pentru prunci și ochii-odihnitori
Ai Preacuratei ce ne-nchise drumul,
Vom răspîndi prin încăperi parfumul
Care preschimbă inimile-n flori.



Și-ntr-un ungher, vom face din covoare
Un pat adînc, cu perinile moi,
Dacă Isus, voind să mai scoboare,
Flămînd și gol, va trece pe la noi.





Postare

  ANPC Termeni și Condiții