Poezia Ecourile-Acestea de Tudor Arghezi

ECOURILE-ACESTEA



Ecourile-acestea, pentru tine,
Ți le-am cules din vuietele line.
Vezi, nu mai zace nicio coardă stearpă,
De cînd trecu dantela ta pe lîngăharpă.




Trecuse ca o adiere.
O presimțire parcă mă-ndeamnă și mă cere.
Te-ai împletit pe strune, ca iedera subțire,
Și le-ai adus prisosul adaos de simțire.
Nu știu de cîntă harpa cînd noaptea mi-o sărută
Sau freamăți tu-n vibrarea ei gemută,
De scorbură cu zale,
Din frunzele și horbotele tale,
Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,
Fără să vreau, și vrejul tău de carne.

Poezia Ecourile-Acestea de Tudor Arghezi

ECOURILE-ACESTEA



Ecourile-acestea, pentru tine,
Ți le-am cules din vuietele line.
Vezi, nu mai zace nicio coardă stearpă,
De cînd trecu dantela ta pe lîngăharpă.




Trecuse ca o adiere.
O presimțire parcă mă-ndeamnă și mă cere.
Te-ai împletit pe strune, ca iedera subțire,
Și le-ai adus prisosul adaos de simțire.
Nu știu de cîntă harpa cînd noaptea mi-o sărută
Sau freamăți tu-n vibrarea ei gemută,
De scorbură cu zale,
Din frunzele și horbotele tale,
Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,
Fără să vreau, și vrejul tău de carne.

Poezia De-Abia Plecaseși de Tudor Arghezi

DE-ABIA PLECASEȘI




De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci
Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înnapoi !




Ți-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare ?




Voiam să pleci, voiam și să rămîi.
Ai ascultat de gîndul cel dintîi.
Nu te oprise gîndul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai rămas ?

Poezia De-Abia Plecaseși de Tudor Arghezi

DE-ABIA PLECASEȘI




De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci
Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înnapoi !




Ți-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare ?




Voiam să pleci, voiam și să rămîi.
Ai ascultat de gîndul cel dintîi.
Nu te oprise gîndul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai rămas ?