Poezia Ecourile-Acestea de Tudor Arghezi

ECOURILE-ACESTEA



Ecourile-acestea, pentru tine,
Ți le-am cules din vuietele line.
Vezi, nu mai zace nicio coardă stearpă,
De cînd trecu dantela ta pe lîngăharpă.




Trecuse ca o adiere.
O presimțire parcă mă-ndeamnă și mă cere.
Te-ai împletit pe strune, ca iedera subțire,
Și le-ai adus prisosul adaos de simțire.
Nu știu de cîntă harpa cînd noaptea mi-o sărută
Sau freamăți tu-n vibrarea ei gemută,
De scorbură cu zale,
Din frunzele și horbotele tale,
Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,
Fără să vreau, și vrejul tău de carne.

Poezia De-Abia Plecaseși de Tudor Arghezi

DE-ABIA PLECASEȘI




De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci
Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înnapoi !




Ți-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare ?




Voiam să pleci, voiam și să rămîi.
Ai ascultat de gîndul cel dintîi.
Nu te oprise gîndul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai rămas ?

Poezia Frunze Pierdute de Tudor Arghezi

FRUNZE PIERDUTE


Cinzeci de ani, de cînd încerci, mereu,
Condeiul, gîndurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.




Te temi și-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată și de rîndul,
Și de cuvîntul de la început.
Te sperie și litera și gîndul.




Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.




 La fiece cuvînt o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mîna ta.

Poezia Miracol de Tudor Arghezi

MIRACOL




Așezați la gura sobii
( Soba-i soare pătrat )
Dă-mi, pămîntule, cu bobii,
După cum ne-am mai jucat.




Culcă-te tu și visează,
Eu te scormon și te ar,
Și-o să vezi, pe la nămiază,
Că nu-i jocul în zadar.




Lasă-ți, cum îmi place mie,
Somnul greu pe seama mea,
Pun un bob și-mi dai o mie.
Dormi și nu te deștepta.




Te-oi trezi eu, bunăoară,
După sacii de la moară.
Nici eu nu știu, nici tu cunoști,
Li-o să rîdem ca doi proști.