Poezia Posterități de Tudor Arghezi

POSTERITĂȚI




E-o prietenie caldă atunci cînd nu mai ești
Și cînd te pierzi, începi pierind să crești.
Ferește-te la vreme,
Țărîna ce-ți rămîne să nu ți se blesteme.
De te-a ales destinul cu literă sau piatră,
Să lași din tine-n urmă măcar un jor de vatră.
M-ai dușmănit o viață, împrietenit cu mine,
Și-ți împlinești chemarea precum ți se cuvine.
Într-altfel îți rămîne o inimă, și-un nume
Trăind, în fapte bune,
Să fie amintite în gînd și rugăciune.
Fără o rîvnă sfîntă în milă și iubire
Nu-ți poți lăsa, ca viermii, nimic în amintire.
Că timpul retrăiește în fiecare ins
Cînd, amăgit să-ți ardă, lumina ți s-a stins.

Poezia Oltenească de Tudor Arghezi

OLTENEASCĂ



Sîmbătă, pe la Nagaica,
Își răsfață pruncul maica,
Pe cînd pruncul suge țîță
Lîngă mîță.



Oțul mamii, cel frumos,
Te dași din copaie jos.



Oț în sus și oț în jos,
I-a ieșit în creștet moț.
Oț voinic și iscusit
Fără bîtă și cuțit.



Foaie verde leuștean,
M-a făcut muica oltean.
Și, cobzare, spune drept,
Muica m-a făcut deștept.

Poezia Ție de Tudor Arghezi

ȚIE




Ceahlăul e statuia ta...
Luceafărul te așteaptă
De veacuri vechi, mai multe sute,
Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute.
S-a întîlnit adîncul cu înnaltul
Și nu mai scăpărase din piatra țării altul.
Fusese noapte-n cerul așternut
Pîn-ai primit botezul de sărut.
Singura luna, sfînta, v-a văzut,
Fecioara scumpă de tristeți și jale
De peste toate dragostele tale.



Ești al pămăntului tu, Doamne, dintre lunci,
Ori ai rămas în ceruri ostatec de atunci ?

Poezia Posteritate de Tudor Arghezi

POSTERITATE



Iar deasupra tuturora
Va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine,
Lustruindu-se pe el.
                Eminescu




Gătisem pentru tine averi de frumusețe
Ca să te-ncing de-a pururi cu floarea lor de Mai,
Dar le-am zvîrlit în vîntul furtunilor drumețe
Ca singură cenușă țărînii lor s-o ai.




Grădina risipită pe șesul dintre ape
Am strîns-o adunată cu lunci și cu izvoare,
Să fie ca și mine prin pulberi călătoare.