Poezia Pe Drum Alb. Pe Drum Verde de Grigore Vieru

PE DRUM ALB, PE DRUM VERDE



Pe drum alb, înzăpezit,
Pleacă mama.
Pe drum verde, înverzit,
Vine draga.



S-o petrec pe cea plecând
Pe drum alb?!
S-o-ntâlnesc pe cea venind
Pe drum verde?!



Două drumuri strâns, în tot, -
Alb și verde -
Umpleși-le-aș și nu pot.
Cine poate?!




Din inel, din flori de tei,
Gălbioară,
Se tot uită-n ochii mei
Suferința.

Poezia Mamă Tu Ești... de Grigore Vieru

MAMĂ TU EȘTI...




Mamă,
Tu ești patria mea!
Creștetul tău -
Vârful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tăi -
Mări albastre.
Palmele tale -
Arăturile noastre.
Respirația ta -
Nor
Din care curg oraș.
Inelul
Din degetul tău -
Cătare
Prin care ochesc
În vrăjmaș.
Basmaua -
Steag,
Zvâcnind
Ca inima...
Mamă...
Tu ești patria mea!

Poezia Ghicitoare Fără Sfârșit de Grigore Vieru

GHICITOARE FĂRĂ SFÂRȘIT



Ce izvor
Se ia după om?
Glasul mamei.



Ce e dulce
Și nu se aduce?
Buzele mamei.



Care spice cresc
Cu vîrful în jos?
Brațele mamei.



Care stele pe cer
Cad amândouă odată?
Ochii mamei.



Ce se ară
Cu lacrima?
Chipul mamei.



Ce este nemărginit
Și nu calcă iarbă străină?
Sufletul mamei.

Poezia Mică Baladă de Grigore Vieru

MICĂ BALADĂ  ( Lui Marin Sorescu )




Pe mine
mă iubeau toate femeile.
Mă simțeam puternic și singur.
Ca Meșterul Manole,
am cutezat
să ridic o construcție
care să dăinuie veșnic.
Am început lucrul
și le-am chemat la mine
pe toate:
pe Maria, pe Ana,
Pe Alexandra, pe Ioana...
Care va ajunge întâi,
Pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
A venit una singură:
Mama.
- Tu nu m-ai strigat,
Fiule?



1968